Pe drumul de întoarcere de la Marele Zid dorm buștean, astfel că uit să-i zic șoferului să mă lase la stadion, cum plănuisem. La hotel beau un ceai de trandafir, mai puțin spectaculos la gust decât la aspect,

verific emailul pe telefon prin wi-fi (și bine fac, constat că traficul de date nu merge și aveam un mesaj important). Ce ar mai fi de văzut? Parcul … , aflat nu departe. Merg din nou pe jos, pentru a lua pulsul străzii, chiar dacă durează mai mult.

Prima destinație – dealul Jingshan, din spatele Orașului Interzis, construit artificial din pământul excavat pentru grădini, canale și fundații. King Kong bănuiește că de acolo se vede frumos. Într-adevăr.

În timp ce admir detaliile,

am niște convorbiri de purtat, până mă chinui cu semnalul telefonic intermitent vine și Ora Albastră – hai să stau să văd cum se vede, cu cer albastru și clădiri luminate.

Următoarea țintă – pagoda ceea albă de pe deal, frumos profilată.

Merg tot pe jos,

doar că pâână ajung în parc,

 

e închis. Așa că rămân doar cu imagini de la distanță,

și cu ce mai găsesc.

Înapoi spre hotel, tot pe jos.

Ar merge un masaj la picioare, dar când văd acest semn gândesc – „doar nu credeți la modul serios că aș intra într-un local cu acest fel de semn”. Arată suspect, deși foarte probabil nu e.

Cina o iau la un restaurant chiar de lângă hotel, mi l-au recomandat de la recepție. Or fi având vreo șustă? Posibil, dar nu neapărat probabil. Oricum, mâncarea și atmosfera sunt bune, din câte văd e plin de localnici.

Pac-pac, gata și-a doua zi.