dat fiind ca episodul 3 din galceava stelara s-a terminat intunecat, m-am uitat si la
episodul 4, sau primul din „seria veche”. Interesant. Nu pricep de ce le-a
facut pe ultimele si apoi pe primele.. sa se fi gandit ca ultimele erau mai
usor „de sine statatoare”… si ca va fi un marketing bun pentru primele, chiar
daca nu „ies” cine stie ce.. hm.. sa se fi gandit oare asa? Si de ce a lasat sa
treaca atata amar de vreme intre cele 2? Putea patzi ceva lucas, ne lasa fara
povestea… inceputa.

i-a iesit insa figura :). E foarte fain sa vezi treiu’ si apoi imediat
patru’, sa vezi ce-a iesit din personaje.. in ambele sensuri temporale. Si sa
intelegi anumite mici fraze aruncate in anii `70 care si-au gasit materializarea
abia la intoarcere de mileniu in filmele noi.. Bun efectu, nea gheorghe lucas,
jos palaria.. au incercat si astia „mai noi” sa te copieze acum cu batman
begins..

filmele vechi se tin inca bine.. nu stiu ce tehnica aveau in anii aia,
dar „fabrica de iluzii” a lui lucas a functionat bine si „se tzine” binisor si
pentru standarde de azi.. bine, unele faze nostime in prafuismul lor, ca faza
de sfarsit cand leia le da medaliile, ei se intorc spre multime si zmbesc
imobili, iar toti soldatii aplauda.. de telenovele.. dar in afara de unele faze
din astea un pic „romantzate”, si de faptul ca vocea lui darth vader mi s-a
parut… subtzire in comparatie cu doom-ul din ep. 3, ceea ce il face …nostim in
loc de terorizant, mi-a placut. Si ma gandeam de ce.. actiunea oare? Nu, e
foarte greoaie la inceput… batai cu sabia nu prea.. ce ramane.. personajele.
M-a lovit o diferenta, nu stiu daca e doar parere personala.. dar mie mi se par
mai SIMPATICE personajele din filmele vechi. Harrison ford, leia, ca sa nu mai
vorbim de meseriasul chewbacca.. snt simpatici. Si gandindu-ma inapoi, nici
unul din personajele din primele 3 episoade nu e cu adevarat simpatic. Poate
anakin cand era mic, atat. Toti is seriosi si foarte patrunsi de importantza..
iar padme e mereu trista..

altfel, e reconfortant sa te scufunzi din cand in cand intr-un film „cu
eroi”, unde binele e foarte clar delimitat de rau, incat si atunci cand
teoretic se amesteca, e destul de clar in ce doze..

acu gata cu prostiile, inapoi la treaba.