Plecarea

29 decembrie 2009 În ciuda poleiului, ajungem bine la aeroport. Deşi am timp, uit să iau pasta de dinţi despre care mă rugase A. (la capitolul „luat”, luaţi pastă de dinţi, şi gumă de mestecat. Şi săpun, gel de duş, şampon. Şi pixuri. Nu se găsesc în Cuba. Închid paranteza). Snt nerăbdător să se facă…

Adios absurdos

19 octombrie 2009 În ultima zi a venit rândul şi celui de-al treilea geniu nebun al Barcelonei, dar am ajuns să-l vedem la Madrid. Voiam să mergem la muzeul Picassó de la Barcelona, dar n-am mai avut timp şi am ales acvariul. A fost o decizie bună, căci la muzeul de artă modernă „Reina Sofia”…

Românii din Spania

Ziceam de compatrioţii noştri care împânzesc Madridul, de la muncitorul cel serios la Dorei, ţigani acordeonişti şi, cei mai vizibili şi enervanţi, „artiştii” jmekeri de stradă, care împânzesc pieţele, călcând pe călcâie şi privind superior sau ameninţător, după caz. Mi-am adus aminte de foarte numeroasele comentarii pe care le-am tot văzut pe net, despre „ţiganii…

Pradorel

18 Octombrie Ziua a început cu o doină fluierată auzită dimineaţa pe geam. Muncitorii români erau la lucru… T. a vorbit cu unul dintre ei, un domn mai în vârstă, din Sebeş, era pentru a 6-ea oară în spania, lucra pentru „empreza” unui român, „foarte serios”, cică; băieţii lui snt tot în Spania, amândoi şoferi.…

Vomitoriul 601

Impresia de circ roman nu mi-a fost dată doar de faptul că aveam locul în Vomitorio 601 E. Spectatorii nu s-au dus ca pe vremuri strămoşii noştri comuni să presteze în vomitarium-urile laterale (deşi la ce gust aveau patatas fritas (chips-uri la kil), nu m-aş fi mirat foarte tare), dar au venit ca la spectacol,…

Hola Madrid

16 octombrie 2009 Am zis că gata, de la Barcelona la Madrid mergem cu trenul, ne-am scos. Trenul a fost mai scump decât biletul de avion până la Barcelona. Şi a făcut şi mai mult. Dar una peste alta, a fost probabil mai convenabil logistic. Oricum, 3 ore jumate pentru 600km nu e rău. Gara…

Dalinierea

Figueres e un orăşel de la graniţa cu Franţa, la vreo 2 ore cu trenul de Barcelona (nu ştiu de ce credeam că e mai aproape). De la gară până-n centru nu e cine ştie ce, destul de prăfuit, ceea ce nu transpare în poza cu catedrala. Dar nu pentru a vizita oraşul am venit,…

Camp Nou, acvarii şi păsări în zbor

Ne-am rătăcit în jurul Campului Nou până ne-a venit rou. Încă de la metrou ne-am rătăcit. Deci ori mergeţi până la staţia Maria Cristina, care e mai departe, dar e drumul mai simplu, ori, dacă mergeţi până la Collblanc, şi când ajungeţi la colţul stadionului o luaţi la stânga, nu la dreapta. Turul stadionului e…

Gaudit-am, gaudit

13 Octombrie 2009 Cel mai vizibil dintre cele 3 genii nebune ale Barcelonei e Gaudí. Pentru că lucrările lui se pot admira (şi) de afară, din stradă. Probabil cel mai original arhitect care a fost (vre)odată. A luat Jugendstil-ul la modă în vremea lui şi l-a dus… în pădure. La figurat, că se inspira foarte…

Barcelona, such a beautiful horizon

12 octombrie 2009 Plecaţi la 5 dimineaţa, pe întuneric şi 7-8 grade, am ajuns la Barcelona pe lumină şi la vreo 20 de grade, cu soare. De la aeroport, cel mai simplu de ajuns în centru a fost cu autobuzul albastru, care ne-a lăsat la Universitate, de unde Hostal Central nu era departe. Avantajul principal…

Trois Troyes

Luni dimineaţa am dat o fugă până la castelul Etoges, unde am dat de nişte orătănii, mai mult sau mai puţin colorate. N-am avut însă mult timp de pierdut, am plecat cu A&A spre Reims, trecând prin Montmort Lucy, idilicul sat unde dormisem. La Reims n-am mai făcut poze la catedrală, că snt la dietă…

Şampania

Habar n-aveam că domnul Moët a inventat şampania, pe la 1743 toamna. Sau că domnul Chandon a fost ginerele fiului domnului Moët, inventatorul. Sau că strugurii negri Pinot Noir dau zeamă albă dacă nu amesteci cojile. Dar câte nu ştiam, şi câte am aflat de la vizita la casa de şampanie Moët&Chandon din Epernay, efectuată…

Reims

De la Verdun am mers direct la Etoges, unde A&A urmau să stea în frumosul chateau transformat în hotel, unde însă n-am găsit camere libere. Şi nici la următoarele 5 hoteluri la care am sunat. Abia la al şaselea am găsit o cămăruţă pentru 2 nopţi, cu 36 de euroi bucata. Hotel Place în Montmort-Lucy,…

Verdun, Oraşu’ Păcii. Oarecum.

Oscilam între tren şi avion. Avionul ajungea seara, trenul pleca dimineaţa pe la 9 fără ceva, făcea 5 ore, dar trebuia să schimb de 4 ori. Dacă-l piedeam, mai aveam unul convenabil abia după-masa. În plus, am verificat unde stau A&A, era la 50km de oraş, dacă mergeam cu trenul logistica ar fi fost complicată,…

Liguria (4) – Genova, ziua

A doua zi dimineaţă, ziua a început cu desene animate, şi cu nori deasupra portului. Mi-am alocat juma’ de zi pentru descoperirea oraşului. Luat hartă de la hotel şi dă-i, din nou pe jos (acum ştiam că nu e departe), pe acelaşi traseu ca aseară, care părea mai puţin dubios, pe sub autostrada cu palmieri.…

Liguria (3) – Genova, seara

Până m-am cazat, până m-am chinuit să parchez (un francez dobitoc parcase extrem de la marginea locului de parcare, că abia am ieşit din maşină, asta fără să-i las lui loc să intre, a trebuit probabil să intre prin dreapta), a început să se lase seara peste port. Am ales hotelul ăsta în detrimentul hostelului…

Liguria (2) – Pe drum

Cel mai scurt drum spre Genova era pe autostradă. Doar că, nu după mult timp, s-a îndopat traficul, prilej să dau nişte telefoane. Stând de vorbă cu G., îi zic unde snt, zice – „‘ş’neboon, să mergi duminică seara la Genova?! Păi toţi italienii se întorc acum de pe coastă!” Într-adevăr. Se înainta deosebit de…