La Trinidad, autocar, la Trinidad!

30 Decembrie 2009

M-am trezit într-adevăr la 5, ajutat de jet lag, nesomnul dat de diferenţa de fus orar. A prins foarte bine – obosit fiind, am putut să adorm, dar m-am trezit la 5 destul de fresh.

Cei de la hotel îmi pregătiseră un sandwich cu brânză şi şuncă şi un jugo la cutie mică de carton cu pai (după vreo 3 nelămuriri am înţeles că în spaniola cubaneză la suc se zice jugo, nu zumo). Avea să-mi cadă foarte bine pe scările autogarei Viazul, unde am ajuns după o călătorie de 10 pesoşi cu taxiul Moskvici din faţa hotelului. Spre uşurarea mea, erau doar 6 oameni pe scări, backpackeri în perechi de câte 2, dintre care unii dădeau impresia că au dormit acolo. Astfel am putut să „ocup” un teritoriu strategic chiar lângă uşă, şi să consum senvişul în linişte, în aşteptarea orei 7 şi a răsăritului de soare.

Până la 7 au mai venit oameni, dar nu atât de mulţi cum mă aşteptam – vizualizasem nişte cozi din alea ca pe la noi. Tresar când tresare cel de lângă mine, care fusese atins de mopul cu care curăţau podeaua înăuntru, care a ieşit pe sub uşă. Mai tresar o dată când se deschide uşa şi ies nişte oameni cu bagaje (!). Continuă să iasă, mă întreb de unde curg. Aşa trece timpul. N-am răbdare să citesc, deşi car cartea după mine. Mă tot gândesc cum să abordez problema la bilete.

Aşa răsare soarele, aşa se face 7. Se deschide uşa chiar în spatele meu, intru, şi după o scurtă oprire la informaţii ginesc un chioşc unde scrie „boletos„, şi mă duc aţă. Într-adevăr, acolo era. O întreb plin de speranţă pe doamna funcţionară, asemănătoare cu cea de la aeroport, dar de data asta în variantă neprietenoasă: „no hay boletos. Să aşteptaţi dacă renunţă cineva, se va anunţa înainte de plecare.” Rămân fără replică, mă retrag un pic, las pe următorii, dar stau prin preajmă. Prind un moment când e din nou chioşcul liber, mai fac o încercare: „se poate face o prerezervare pe numele meu, să mă treacă pe listă, plătesc acum şi dacă sunt locuri să trec automat primul?” „Nu.”

Mai stau o tură, mă duc din nou: „se poate să plătesc o suprataxă?…” zic oarecum sugestiv, arătând bancnotele. Se uită foarte urât la mine, fără a zice nimic.

Paznicul îmi zice să mă duc la sala de aşteptare. Mă duc, şi de acolo sus la cafeteria să schimb 50 de pesos, pentru eventuală totuşi şpagă (am fix 25, cât costă biletul, mi-ar mai trebui o bancnotă de 10). Zic că vreau să iau un suc, arăt bancnota de 50… doamna de la bar tresare speriată, apoi zice să stau un pic, se duce, vine cu un caiet tip catastif, în care îmi notează datele de paşaport şi numele, şi faptul că a primit o bancnotă de 50 de pesos şi mi-a dat în schimb 2 de 20 şi 1 de 10. Rămân cu gura căscată, şi de uimire nu mai comand suc.

Mă întorc la ghişeu, şi cu prima ocazie întreb dacă e vreo veste bună – încerc să fiu mai relaxat.
„Nu.”

Mai stau acolo n raza vizuala, lingering; la un moment dat vine o doamnă şi întreabă ceva la ghişeu, cucoana arată spre mine, că şi eu aştept pentru Trinidad. Apare şi domnul, snt englezi. Îi intreb dacă vor să împărţim un taxi în caz că nu reuşim să ne urcăm în autobuz. Da.

Mai stăm. Sună A. „Nu ştii să dai şpagă”, îmi reproşează. „Dai cei 25 de pesos şi o bancnota de 10 euro pe lângă ei, direct, merge!”
Nu ştiu să dau şpagă.

Vine badigardu’ şi ne zice ceva de faio, faio. Fallo, dar nu ştiu ce înseamnă. Întreb – înseamnă „anulari”. Dacă snt anulări se anunţă sus. Mergem sus.
Stăm.

Mă gândesc la alternative. Cea mai simplă, taxiul cu englezii. Dacă nu, aş putea încerca cu compania Astro – solo por cubanos, îmi zisese taximetristul, dar pe wikitravel zice că merită o încercare. Ultima variantă ar fi los amarillos. Ăştia sunt nişte oameni angajaţi de guvern să ajute la organizarea de autostopuri (!). Stau prin intersecţii, te duci la ei şi îţi facilitează un loc, de obicei într-un camion descoperit, unde te urci în spate cu arme, bagaje şi alţi călători. Merge mai încet, da’ merge. Dar până să ajungem acolo, concentrare mare pe problema curentă.

Şi autocarul trage în sfârşit, urcă lumea. Noi stăm un pic, apoi mergem napoi la bilete, unde era finlandezul dandy pe care îl remarcasem la coadă dimineaţa că trăgea dintr-o sticlă mare de vodcă aproape goală, râdea zgomotos şi intra în vorbă cu lumea, zicând că e dintr-o familie de şamani. Acum zice că e francez. Şi el voia la Trinidad. Funţionara arată spre mine, „domnul care aşteaptă insistentemente e primul (şi o enerveaza). „Mergeţi sus”, zice, „anunţă muchacha daca snt locuri”. Mergem la coada, muchacha cu mustacha care era înainte la ghişeul de informaţii anunţă „4 persoane”. Sar, dar mai sare unul care avea bilet. Îl las să treacă, îngrijorat.

Dos personas. Qui es el primero?
„Yo”, zice un manelist mai în vrsta.
„Yo”, sar si io. Manelistul se uită la mine si vorbeste rpede, că ce, că nu m-a vazut, că el a fost primul.
De las seis de mattina„, zic, în ce limbă-mi vine pe limbă. Şi spre muchacha con mustatza – „la senhora sabe”, aratand cu mana spre casa de bilete. „Preguntamos la senhora”. Apare si senhora la capatul salii, si face un semn catre mine. Ma duc imediat spre ea. Londonezii mei snt disperati, dar n-apucă la vorbă. A mai aparut un individ care cică fue înaintea lor.
Come with me”, ii zic femeii, si ma duc valvrtej la casa. Doamna imi da boleto, 25 de pesos. Fără şpagă. „La senhora fue la segunda„, zic, incercand sa-i ajut pe englezi. Dar nici nu apucă să se răstească la mine (cucoana de la boletos), ca am dispărut din raza-i vizuală. Îmi pare rău de cei doi, nu cred că vor reusi să urce. „Well done, good luck”, mi-au zis. Gândul de a rămane cu ei ţi a lua un taxi împreună mi-a trecut fugitiv prin minte, dar n-a rămas. Am urcat în autobuz.

Una peste alta, a meritat trezirea la 5 (ce bine prinde jet lag-ul câteodata!), că m-am putut răsti fără ezitare la manelist, ştiind că am dreptate şi că am fost primul. Altfel mi-ar fi venit mai greu să mă lupt. L-am vazut apoi din autobuz, a ramas pe dinafara. C-aşa e-n Cuba.
La Trinidad, autocar, la Trinidad!

Anunțuri

5 gânduri despre “La Trinidad, autocar, la Trinidad!

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s