Singapore

Nu vedem trecere de pietoni, așa că traversăm strada prin pasajul metroului – nu vrem să riscăm o amendă din primele minute. Dincolo de pasaj trecem pe lângă un bazin cu apă din fața unui magazin (cred) în care se oglindesc perfect niște bule albastre, un efect foarte frumos.

DSC03945.JPG

Ieșim pe o pasarelă cu flori pe dreapta, zgârie-nori în față și apă în stânga,

DSC03947.JPG

dar fălcile ne cad abia când aruncăm privirile spre larg:

DSC03950.JPG

Un spectacol de formă, lumină și culoare

DSC03949.JPG

întins pe tot orizontul panoramic stâng.

DSC03953.JPG

Am făcut muulte poze acestui complex futurist cameleonic la culori – schimbarea lor te poate face să-l privești minute în șir fără să te plictisești.

DSC03956.JPG

Cam pe aici mi-am dat seama că am pierdut husa de la telefon. Îl scosesem să sun acasă cât am traversat pe sub pasajul de la metrou, și… n-o mai găsesc. Frustrat, vreau să mă întorc înapoi s-o caut. „Lasă, nu-i nimic, la ce-ți trebuie husă?” încearcă să mă consoleze A.
„Grrrmpfff”
„Era husa lui?”
„Da…”

Nu mă mai întorc s-o caut, că nu vreau să-i țin și pe ei în loc, mai ales că mai am o husă de rezervă acasă, identică. Dar frustrarea rămâne – m-am săturat să pierd chestii. Îmi zic în gând că mă voi întoarce înainte de culcare pe aici, iar dacă sunt adevărate zvonurile că aici e un fel de „țara lui Țepeș”, ar trebui s-o găsesc și după câteva ore.

Mergem mai departe, până dăm de un fel de lagună plină de lumini –

DSC03958.JPG

toate sunt restaurante.

DSC03962.JPG

La fix, pentru că ne e foame – ori, dacă tot ai ajuns în Singapore, ne zisese J. că e musai să mâncăm crabi. Și da, cred că am ajuns la locul potrivit – sunt multe restaurante care au bazine în față, pline cu fioroasele crustacee

DSC03963.JPG

de care mie mi-e milă, drept să spui. Fiecare local are îmbietori afară, care încearcă să te atragă la ei – habar n-avem care din ei sunt de încredere, așa că ne așezăm undeva la un moment dat, la nimereală. Ne invită să vedem cum cântăresc crabii – unul are 3 kile, celălalt 2. Luăm 2 crabi la 3 persoane – unul în sos roșu, cel mare

DSC03980.JPG

și fioros,

DSC03984.JPG

celălalt cu piper negru, la fel de fioros.

DSC03987.JPG

A fost într-adevăr bun – se mănâncă doar cleștii și picioarele, folosind aceste ustensile pentru extracţie,

DSC03977.JPG

dar ne-au ajuns. Costul – 255 dolari singaporezi la 3 persoane, adică 135 EUR, 45 de euro de căciulă. O dată în viață, merită – e mult mai ieftin decât dacă ai încerca să mănânci așa ceva la București, de exemplu. Iar cadrul – a meritat și el.

Drumul de întoarcere trece pe lângă hotelul Fullerton, în pur stil european, clădirea care atrage cel mai mult atenția, alături de podul luminat în roșu.

DSC03994.JPG

Sunt singur, A.&A. s-au dus la culcare, a fost o zi lungă – dar eu n-am somn; ca de obicei în prima seară într-un oraș simt imboldul irezistibil de a-i lua pulsul cât mai mult. Nu mai e atât de cald – când plecasem de la hotel aerul condiționat era setat pe 26 de grade, iar aerul care ieșea părea… rece, dar acum e bine, plăcut pentru o plimbare nocturnă pe malul populat cu tineri aflaţi la ceas de taifas, meditaţie sau romanticism. Într-adevăr, restaurantele unde am mâncat

DSC04006.JPG

și podul de pe partea cealaltă aruncă o lumină ireală în apă.

DSC03999.JPG

Lucru valabil şi pe partea unde mă aflu acum, cu cele două poduri roșii.

DSC04001.JPG

Pentru că dincolo de podul de piatră

DSC04010.JPG

lângă care stau de vorbă niște chineji

DSC04012.JPG

mai e un pod, tot roșu.

DSC04020.JPG

Iar după al doilea pod roșu, un pod alb-violet,

DSC04016.JPG

care e parte dintr-unul din cele mai spectaculoase peisaje citadine pe care le-am văzut: râul liniștit, cu apă oglinditoare, traversat de podul luminat, e încadrat de zgârie-nori înalți și deși, foarte aproape. N-am mai văzut așa ceva în nici unul din orașele „cu zgârie-nori”, care de obicei au canale mai largi pe lângă care au fost construite. Din păcate aici se văd limitele camerei mici – din zgârie-nori se văd doar luminițele, „pe viu” se văd mai spectaculos.

DSC04022.JPG

Dincolo de poduri și de hotelul Fullerton se ajunge rapid la pasarela cu flori

DSC04024.JPG

și la restaurantul cu probabil una din cele mai spectaculoase vederi citadine de la terasă.

DSC04027.JPG

În timp ce trec, observ cum de pe clădirea cu acoperiș ca o navă au început jocuri de lumini.

DSC04034.JPG

Încerc să le surprind în diferite ipostaze,

DSC04037.JPG

Încerc chiar să le filmez, dar nuș’ cum se face că de fiecare dată când pornesc aparatul, luminile se opresc. Reușesc totuși să surprind câteva mișcări.

Faza durează minute bune, până reușesc să mă „rup” și să plec mai departe. Ajung din nou la bazinul cu bule albastre,

DSC04044.JPG

de unde mai sunt doi pași până la pasajul metroului. Care e gol, nici urmă de husă pe jos. Doar niște homeleși într-un colț, întinși pe jos (stânga).

DSC04046.JPG

Fac poza pe furiș (avantaj camera compactă, nu face zgomot la declanșare) și plec. În Țara lui Țepeș Asiatic, dacă pierzi ceva nu înseamnă că-l și găsești dacă te întorci după o vreme.

Hostelul meu e în partea cealaltă a orașului, dar nu mă deranjează să mă întorc pe pod,

DSC04048.JPG

iar după ce-l trec îmi vine o idee – la dreapta se „face” un parc și o faleză, ia să vedem cum se vede – și într-adevăr, se vede frumos podul pe care tocmai l-am trecut.

DSC04058.JPG

Pe sub care se poate trece, dar atenție, nu călare pe bicicletă – amendă 1000 de dolari singaporezi, adică vreo 500 de euro dacă nu te dai jos din șa!

DSC04060.JPG

Drumul spre hostel mă aduce din nou pe la lagună,

DSC04080.JPG

traversată pe partea cealaltă – zgârie-norii se văd foarte fain reflectați în apă.

DSC04093.JPG

E vreo 2 noaptea, cat să ajung în pat. Înainte de asta însă, arunc un ochi spre o scenă care îmi sugerează „fața nevăzută a orașului”

DSC04095.JPG

și intru într-un supermarket să iau ceva de băut – deshidratat după plimbarea prin căldură. Aa, și văd niște arome foarte interesante de sucuri de fructe, măr cu aloe vera, rodie, guava cu aloe, ceai de castane cu trestie de zahăr. Umplu coșul cu aceste sticluțe, mă duc la casă salivând… ca să aflu că nu acceptă decât carduri emise în Singapore. Sau cash, desigur, dar bancnote nu mai am, că le-am dat taximetristului din Malaezia. Buun așa. Le pun la loc și mă mulțumesc cu apa pe care o s-o beau de la ghivetă în hostel. Eh, e frustrant, dar pe de o parte deja m-am obişnuit cu astfel de evenimente în călătoria asta, pe de altă parte nu e suficient cât să umbrească o seară în care am descoperit un peisaj citadin extraordinar. Noapte bună.

Reclame

4 gânduri despre “Singapore

  1. Mi-a placut mult plimbarea ta nocturna! Jocurile de culori, cladirile, sirul de restaurante, totul pare incredibil! Visez sa le vad si eu candva :)
    Cat despre crabi, in Maroc (Safi) ii gasesti cu 10 eur/bucata si inca 5 sa ti-i gateasca la resturant! Doar asa ca pont, daca jungi pe acolo :)
    Noapte buna!

    Apreciază

  2. Vad ca te-ai specializat in poze nocturne, ti-au iesit grozav. Asa, de curiozitate, folosesti trepied sau nu? In cladirea cu jocurile de lumini, acolo sus pe acoperis este o piscina grozava. Stai in ea si privesti orasul! Am vazut poze undeva, pe un blog.

    Apreciază

  3. s-a notat cu marocu’. deşi nu mă voi îmbulzi, mi-e milă de ei, fioroşii, e un sentiment ciudat să mănânci animalu’ care se uită, întreg, de la tine în farfurie, mai ales după ce l-ai văzut viu, zbătându-se şi muşcând chelnerul când îl cântărea. nu mă încântă ideea, da’ nu se ştie.

    trepiedul a fost balustrada podului :).

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s