competiţzia

vineri, 5 noiembrie 2004, 00:05

Preziua finalei…

Desfăşurarea a fost aşa: 8 echipe au trimis o prezentare de 10 slaiduri în powerpoint la ATK. Prin email. O săptămână pregătire. Ei au selectat 5 echipe care vor prezenta live mâine. (au „picat” nişte echipe foarte bune, pe una dintre ele o vedeam câştigătoare (N.-T.-S.-I.)! Nu mi-a venit să cred… Mă rog, viaţa…)

Prezentările trimise iniţial au fost „grele” de date. Acum trebuie puricate şi „idiotizate”, ca să poţi prezenta un plan de afaceri în 15 minute… mai greu decât mă aşteptam!

Noi cred că am fost destul de tari la prima fază, J. a făcut un model financiar meseriaş din pământ din iarbă verde, Z. şi T. sistemul operaţional, eu (+T.) segmentarea consumatorilor şi portofoliul de produse. Băeţii mei e cantitativi, e de bază.

Doar că… am avut nişte repetiţii cu oameni din anu 2 care au castigat anu trecut şi alţii… ne-au demolat toată construcţia! Nu se înţelege nimic în 15 minute… e o prezentare de 3 ore! Buun… am tăiat mai mult de jumate, cu inima strnsă… a doua repetiţie… la fel! Tăiaaaţ! Băi frtate, nu mai rămâne nimika! Cică „ăsta e cialengiul”… binee… Aşa că am tot tăiat, câte-un picpicpic… până n-o mai rămânea nimik!

Acu e gata. Mâine e ziua Z. A fost fain, foarte interesant, da’ mă bucur că se gată. A mâncat FOARTE mult timp! Vorba lui T., dacă toţi consultanţii lucrează la fel de mult la prezentări, păi nu apucă să rezolve nici o problemă!

Am teorii cu privire la câştigători. Din cele 5 echipe din finală, una e din băeţ albi americani (WASPs), 2 sunt tot americani, amestecati albi-negri (una preponderent albă, cealaltă mai neagră). Echipa 4 („Haremul lui Dean”) e aproape total internaşională. D. – AfS, M. – India, A. – Ghana, U. – SUA (da’ de origine indiană). Şi în sfârşit, combinaţia letală J. Americanu’, Z. Iordanianu’, T. Turcu’, eu Românu’.

Teoria conspiraţiei e următoarea: ATK organizează treaba asta ca să recruteze pe ăi mai buni. Deci interesul lor e recrutarea. Acuma, factori ai recrutării: pe lângă că să fie buni, în general se pare că se caută minorităţi (femei, negri), şi americani. Internaţionalii de obicei nu se caută aşa tare (cel puţin aşa ni se spune, desemplu IBM şi Coca-Cola a zis din start – nu sponsorizăm vize). Aşa că teoria mea e că avem şanse puţine. Trebuie să fim atât de buni comparativ, încât să-i dăm pe spate cu totu’.

Alt factor e însă limba şi accentul. Eu şi cu T. avem accente destul de consistente, şi oamenii nu înţeleg totdeauna ce zicem. Iar în emoţiile prezentării… pericol de neînţelegere, şi gata, pierzi audienţa. T. săracu a repetat azi în neştire spiciul. Şi el e genul de om relaxat, pletanu’ – dar are emoţii ;). Impresionant cât efort pune să iasă bine.

Iar şansele nu sunt nule: gândire e destulă în spatele prezentării, iar J. e deosebit de tare pe finanţe, unde s-ar putea să fie bătălia (cred că e dintre cei mai tari din parcarea facultăţii). (e o figură ăsta, genul mic şi rebel, relaxat / distrat, lăsat pe spate, vorbeşte rar şi deochiat, mereu în şlapi şi şort, netuns, primul la sărit cu paraşuta sau căţărat pe stlpi de varii înălţimi – dar are o minte rupătoare.)

Aş vrea măcar să dăm cea mai bună prezentare posibilă – indiferent cine cîştigă, să dăm ce e mai bun.

Estimarea mea de acum dinainte e că va câştiga echipa lui M. Onda – un vorbitor excelent, cu prezenţă, lider de la o poştă. Echipa e bună, are fete şi minorităţi competitive (îs ceva ăştia cu minorităţile aici… la management a întrebat profu’ la ce ne gândim când zicem „diversitate” (asta era tema) – toţi au zis rasă, albi-negri. Numa’ io dup-un minut, mâna sus: „alo, tovarăşa, pentru mine diversitate înseamnă naţionalităţi şi culturi diferite, nu rasă.” „Păi în România…” a zis cineva. Am râs toţi. Deja merg glumele astea – mă simt ca acasă.). Revenind, M. e reprezentantul sectiei lui in „senat”, Hanna e vicepresedinta clubului de consulting, si nici J. si G. nu sunt de lepădat.

Aşa că cred că ei o să bată. M. a câştigat (cu altă echipă) şi prima competiţie de gen, din prima săptămână. Foarte buni au fost – aşa că ar putea să câştige oricum, şi fără „considerente de altă natură”.

Spiciul meu nu e gata… mă uit puţin pe el acum, şi la culcare. Vom reveni, dupe…

vineri, 5 noiembrie 2004, 21:43

Am revenit. Dupe.

Estimarile mele s-au dovedit a coincide cu ce credeau şi alţi oameni din jur. Dean (care a intrat înaintea noastră şi a văzut ambele prezentări), a pronosticat şi el echipa lui M., pe exact aceleaşi considerente. Au fost foarte buni, şi întruneau şi condiţiile necesare „de selecţie”. Abhi, un indI. foarte tare a cărui echipă însă nu s-a calificat (m-a mirat, şi şi pe el!), a venit şi a stat să vadă toate prezentările. A zis că i-a auzit vorbind pe oamenii de la ATK în sală (era în spatele lor) şi înclinau între noi şi echipa lui M., pe baza documentelor trimise. Aşa că majoritatea pronosticau M. locul 1, noi locul 2 – ceea ce tot era bine, însemna 250 de Koko de căciulă. Şi Dean a zis faza cu accentul – a zis că dacă ar fi investitor ar investi în noi, dar că accentul meu şi al lui T. s-ar putea să ne tragă în jos, căci ei aleg o echipă să reprezinte şcoala în competiţie cu cele de top10, probabil vor alege americani. Cum ziceam şi eu.

Tradiţional, la repetiţii am bîlbîit numeroase cuvinte, presărând discursul cu expresii de frustrare şi gomoloaţe de hrtie aruncate la coş stil scotty pippen. T. săracul cred că şi-a exersat spiciul de mai multe ori decât toţi ceilalţi competitori la un loc.

Dar a mers bine prezentarea… fluid, aproape fără ezitare. Deşi am făcut mici modificări până la sfrşit… deşi am descoperit după ce am trimis fişierul că un slaid s-a stricat – era o zonă grena cu scris negru pe ea – nu se vedea nimic pe proiector… schimbasem seara precedentă, da’ se bushise altceva, şi n-am mai verificat… e, asta e, am zis. Nu fu să fie.

Au fost doar 2 momente când am avut emoţii: Z. s-a repezit la o întrebare cu un răspuns foarte comprehensiv, dar complet pe lângă subiect. Nu înţelesese bine. Mai târziu, când am vorbit, ne-a zis că pe la jumatea discursului şi-a dat seama din privirile lor goale că tocmai răspunde la orice, numai la întrebarea lor nu. Spre cinstea lui însă, a continuat elucubraţia cu încredere, prefăcându-se că e convins că aia au ăntrebat. Din fericire, ei nu au abandonat tema (chiar îi interesa), şi au pus o întrebare în continuare (crezând că ne prind). Dar J. în timpul ăsta îşi pregătise muniţia şi atâta aştepta. Le-a închis subiectul. Clanc.

Al doilea moment a fost când ne-au întrebat ceva la care ştiam cu toţii nu numai că nu ne gândisem la un răspuns, dar că şi dacă ne gândeam nu am fi ştiut. Scenariul pentru astfel de situaţii era dinainte stabilit: întrebare neprevăzută – sare J., şi se descurcă el. Singurul cu engleza limbă maternă – n-are încotro. Şi ne-am înţeles din priviri – a sărit şi s-a descurcat pe loc, evitând cu măiestrie răspunsul (şi dacă ştiu să apreciez ceva în cunoştiinţă de cauză, este această artă).

Per ansamblu, am intuit relativ corect – au fost întrebări în majoritate pe finanţe şi operaţii – au sărit J. şi Z., şi s-au descurcat bine (duşmanii moor…).

Ce n-am intuit bine însă a fost echipa câştigătoare. Oamenii lui M. a luat locul 2. Noi am luat locul 1 şi ne-am calificat pentru finala americană de la Chicago, peste doo săptămâni. Cu Wharton, Harvard, Kellogg, Columbia, MIT, IndI.a, Chicago, Michigan şi Ivey. Şi noi. Ca să vezi… Cîn i-au anunţat pe ei locul 2, a fost cel mai mare şoc pentru toţi. Să caz jos, nu alta…

Aşadar, Teoria Improbabilităţii Infinite a lui Douglas Adams a funcţionat. Teoria Conspiraţiei a lui Hrţoagă a căzut. Lumea largă poate răsufla uşurată pentru o zi, chiar dacă a ieşit Buş.

Sunt încă în relativă stare de şoc. Chiar nu mă aşteptam să câştigăm! Speram la un loc 2 + onoare, dar nu la peştele cel mare.

Paşii următori sunt: mâine primim partea a doua a cazului (!), căci povestea nu se opreşte aici. Urmează alte 2 săptămâni de muncă pe rupte pentru punerea la punct a implementării planului… tulai… şi miercuri am test la finanţe!! Mă ia cu frig…

Interesante reacţiile colegilor…

Majoritatea aveau o nuanţă verzuie la faţă… M. săracu credea că va cîştiga… era fiert. Ca şi Hanna, colega lui de echipă. Ca şi majoritatea! M-a mirat puţin, pentru că eu nu cred că aş fi fost aşa verde! Prezentarea a mers bine, eram fericit cu locu 2, da’ dacă nu era să fie, nu era. Toţi au crezut însă în victorie, se pare. Binenţeles, ne-au felicitat toţi… în frunte cu Nandu, care nu s-a calificat, dar care a venit ieri să ne dea fidbec la prezentare, el şi I.. Idea lui J. să-i chemăm – a ajutat enorm. Gentlemeni ăştia doi…

Evenimente intense ca ăsta scot la iveală kestii în oameni… de exemplu competitoarea M. ne-a privit în ochi şi a zis că se bucură că suntem noi. În acelaşi timp, e supărată că n-au câştigat ei, îi e ciudă de atâta muncă pe apa smbetei, şi nu-i place de noi în momentele alea. Dar că o să-i treacă :).

Cu oameni ca M. aş avea încredere să merg la capătul lumii. Pe lngă că e cumsecade, ce-i în guşă şi-n căpuşă – respekt, jos pălăria.

Pe de altă parte… să-i spunem R, cu un zâmbet maare şi faals pe toată faţa, „felicitări, sunt foarte fericit(ă) pentru voi!”

Băi, şi mi-e greu a crede… abia de-am vorbit de 5 ori tot anu’! În plus, culoarea feţei bătea spre verde închis… Aşa că, mai ales dat fiind că există şi antecedente, cu R. n-aş prea merge mai departe de Târgu Mureş (în ciuda faptului că arată bine ;)… Şi dacă-i după mine, nici măcar Saschiz…

E unşpe şi zece. Mergem la o bere cu echipa surpriză.

sâmbătă, 6 noiembrie 2004, 14:04

am stat până trziu… să scoatem de pe sistem. Azi e o nouă zi, viaţa merge înainte. Tre să recunosc că a fost un mic triumf… am şi acum momente când nu-mi vine a crede. Sper să nu plătesc preţ prea mare pentru această realizare (remember, legea compensaţiei). Şi nu vorbesc bazaconii, căci miercuri am extemporal la finanţe, unde trebui să fac fără greşeală ca să mai am şanse de scăpare, marţi sunt problemele la economie, miercuri e marea temă de casă la contabilitate, joi debate-ul la economie (parcă)!

Şi noi azi primim partea a doua a cazlului, pentru finală… nori negri se bulucesc peste sat. O să ploaie sigur, sper doar să nu trăsnească. Domnule Shanken. (dacă o să am vreodată o sperietoare de orice tip în grădină, Shanken îi va fi numele).

Gata. La treabă. Că la 4 am meci de pingpong cu F. România-China. Cred că scorul va fi şi mai sever ca la Cupa De Vis…

P.S. ultima remarcă: T. a zis inspirat că suntem ca echipa Greciei la Europene… nimeni nu le dădea vreo şansă, nimeni n-a fost atent, şi hop, s-au trezit că am câştigat! Probabil cel mai mare compliment la adresa Greciei venit de la un turc ;)…

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s