joi, 9 decembrie 2004, 02:09

e ora de mai sus. Sunt la biblioteca scolii, in camera 213, carele are program nonstop in sesiune. Tocmai a intrat un baiat cu aspect japonez să împrumute un scaun. Toţi au plecat (S., H., N., M., D.), eu am rămas că dacă mă duc acasă dorm. Şi mai am de completat fiţuica oficială pentru examenul de mâine de la economie. De la ora 9. dimineaţa. Sunt zile de neuitat… aproape îmi pare rău că se termină în 2 zile, deşi e …hm… solicitant rău. Dar intens, plăcut. Cu o condiţie: să se termine cu bine… luni am avut finanţe, azi DIA-statistică… a fost destul de crunt… la finanţe am niscai mici speranţe să trec totuşi clasa, mulţumită încăpăţânării lui N. de a mă învăţa, dar suspansul e mare până la sfârşit. La DIA am făcut prostia să nu învăţ mai nimic în partea a doua a semestrului şi m-am trezit în ultima zi… am adoptat strategia lipitoare – aspirator şi am stors creerul de Pitagora a lu’ M. de tot ce am putut – dar tot n-am ţinut minte tot… sper să scap cu agoniseala de mijlocul clasamentului de la parţial, plus proiectul… ar trebui să iasă de un PS, dar nu voi şti până nu voi vedea. Una peste alta, fără ăştia aş fi fost deja în drum spre casă… Asta e bine la MBA, că înveţi mai mult de la ceilalţi decât de la profi. Profii e facilitatori… oricum despre cursuri vom mai vorbi, când oi scăpa (sper). Azi rândul lui D. (am mai zis că e prof de economie la el acasă în Bangladesh şi un om deosebit de intelighent), ne-a predat Monopolul şi alte kestii distractive pentru mâine, la economie. Sper să prind mâine ceva din E., pentru conta, altă nucă tare… tocmai am aflat că Smart Marty, proful, mi-a calculat greşit scorul la parţial şi că de fapt am mai puţin… ioi, ioi, pericol.

De-acuma, efortul de ultima sută de metri şi Supranaturalul ne mai pot salva. Oboseală… azi am dormit un „power nap” de 20 de minute într-un fotoliu în bibliotecă, şi a făcut minuni, că nu mi-a mai fost somn dup-aia. Ieri, tot la 3 culcarea… auăleu, imediat e 3. la revedere!