batranii si pasiunea

n-am avut cum sa
nu ma bucur pentru milan. aia suspendatii, plini de vedete aparent expirate ale mileniului trecut. (plus kaka).
Probabil si asta a facut diferenta – pentru
boshorogii lui milan, adica cel putin juma’ de echipa, era probabil ultima
shansa a carierei. Au jucat-o cu pasiune, s-a vazut de la… televizor, si conteaza,
bai. Englejii darji, contra latinii exaltati. Gattuso isi iesise din minti la
sfarsit.. oameni in toata firea capabili sa arda total pentru o cauza, fie ea
si un joc, fiind in acelasi timp eroi si copii.

 
Interesant cum
toata lumea considera manchester favorita, desi unele normale „calcule ale
hartiei”, dupa 2-3 in deplasare, ar fi zis milan. Dar englezii impresionasera,
atat in tur, cat si mai ales la acel 7-1 cu niste italieni mult deasupra
milanului in clasamentul de-acasa.. vezi de-aia-i frumos fotbalu. Pentru ca
„batranul” seedorf il face „shurtza” din gambe pe driblangiul lumii cronaldo,
parca zicandu-i „mai studiaza, baete, nu te lua cu valu’…” pentru ca dementu’
ala de gattuso risca nebuneste eliminarea infuriat pentru ca englezii n-au fost
fairplay sa dea o banala minge inapoi.. pentru ca un fotbalist cu numele cel
mai gretzos poate fi cel mai gratzios din lume.. pentru ca asta-seara,
robotizatilor engleji li s-a opus o echipa batrana, obosita, dar VIE si
FUORICLASSE, care uite ca o data-n viata n-a fost cinica, ci s-a lasat prada pasiunii,
lucru atat de rar la altadata arogantii rosso-neri, care azi au mers ca niciodata "pe ei pe mama lor", jucand pentru public si la 1-0, si la 2-0, si la 3-0. Pentru toate astea,
felicitari, Milan.

 
Mama, ce finala
vine…

 

Comentezi?