E pauză. Franţa – România 14-8.

„daca cineva le-ar fi spus francezilor ca dupa 25 de minute ar conduce romania la 7 goluri diferenta, i-ar fi ras in nas”. Citat din comentatorul englez de pe… internet. Internetul merge cu intreruperi care ma enerveaza rau de tot, tocmai am dat un restart, panaceul universal.

Ma doare capul, la propriu si la figurat.

„dati la cap si intre picioare! S-a inteles?” Tadici, in primul time-out. Au respectat indicatia si au dat 3 goluri rapid. Era 5-4 si am crezut ca gata, ne-am revenit, mergem tavalug peste ele.

Da de unde.

Au mai trecut vreo 7 minute pana am dat iar gol. Nicolas e o Palinger la patrat, incredibil.

Am sentimentul ciudat ca echipa Frantei NU e mai buna ca a noastra, dar ale noastre mi se pare ca au plecat convinse ca le vom bate, si le-a blocat portarita, exact ce zisesera ca NU o sa se intample.

Inca n-am disperat. Sa vedem re-priza…

–––––––––––––––––––––––––-

snt epuizat.

In ultima ora am ramas tintuit in fotoliu si nu m-am putut misca. Nici la baie n-am putut merge inainte de primele prelungiri, desi ar fi fost cazul. Toata energia mi s-a scurs prin fotoliu, parchet si la vecinul de jos. Abia inainte de ultimele prelungiri, cand aveam un gol avantaj, mi-am „permis” sa dau volumul tare si sa fug la baie :). Si apoi fuga inapoi si prabusirea in fotoliul tras in fata biroului, ca deh, calculatorul a fost pe post de televizor in seara asta.

…Acum ruleaza un montaj foarte fain cu imagini din timpul meciului si cu bucuria de final. Incet-incet imi revin.

Internetul a mers mai bine in repriza a doua, dupa restart. Ca si echipa noastra.

La pauza am simtit (conform declaratiei de mai sus) ca nu s-a terminat, dar am avut momente cand am crezut ca gata. Ca sa-mi mai distrag propria atentie, imi imaginam cum sa incep partea a doua a „comentariului”, in functie de rezultat. Bai, e nasol cand te implici intr-un meci din asta, ca praf te face. La un moment dat am ajuns in asa hal incat incercam sa ma autoconving: „e doar un joc”.

Aiurea, n-a functionat.

Singura „masura” care a functionat cat de cat a fost cand mi-am zis „incearca sa urmaresti ca un spectator neutru, savureaza spectacolul”. A tinut. Vreo juma’ de minut, asa.

„tensiunea e palpabila”. „what a DRAMA we have here!” – vorbele comentatorului englez, care la un moment dat, nu exagerez, ragushise de emotie.

Am remarcat-o la meciul cu Ungaria, cand jucase foarte putin. Prima data in pauza, cand „rezervele” s-au incalzit cu Talida Tolnai, chiar la poarta din fata mea. Aveau niste fetze de copii, nu pareau mai in varsta de 17-18 ani. „ce cauta copilele astea la lot? Or fi de la junioare? N-au cum. Păi a lasat Amariei si Gogârlă acasă, şi a adus a X-a de liceu aici?! Bre nea Tadici…

Copilele se jucau, aruncau mingi „usoare”, se jucau cu dexteritatea in manuirea mingii. Pana la un moment dat, cand una dintre ele a trimis o „racheta” in vinclu, aparent fara efort si cu zambetul pe buze. Apoi, inca una. Si inca una. Tot parca in joaca. Si cu efect, asa, la „arta”, ca copiii cand sunt concentrati la ceva si urmaresc obiectul cu limba scoasa un pic. Am zis – uou. Acum inteleg ce cautati voi la lot. Copila cu torpila, care a si intrat in a doua repriza si a şuierat vreo două gloanţe pe la urechile d-şoarei Palinger, era Cristina Neagu.

Nu ştiu dacă a fost declarată jucătoarea partidei, dar pentru mine a fost meciul ei. Din nou n-a intrat de la inceput, dar cand a intrat s-a simtit. Am recunoscut „racheta”, de data asta trimisă în serios.

Ce sa mai zici dupa un astfel de meci. Cred ca le-am subestimat, si cred ca s-au relaxat dupa pauza. Bine au facut. Meci „epic”, vorba comentatorului englez. As fi zis ca a fost un meci foarte frumos, si daca pierdeam. Spectacol extraordinar. S-a intamplat sa se „alinieze toate astrele”, in cele din urma, pentru noi. Luminita Dinu, catastrofa in primele 60 de minute, a scos 3 contraatacuri vitale si alte cateva mingi salutare in prelungiri, cand era mai mare nevoie. Steluta Luca, „a bit rusty in her play after a long pause”, a dat golurile decisive. Valeria Beşe are, cel puţin pentru mine, o nouă poreclă, „Termopile”.

Spre sfarsitul „timpului regulamentar de joc”, comentatorul englez spunea ca „desi sfertul ungaria-rusia a fost cel mai spectaculos, si aici am avut parte de un meci grozav”.

La sfarsitul prelungirii a zis ceva care s-ar putea traduce cu „rusia-ungaria a fost ‘mic copil’ pe langa nebunia de aici”.

Inca tot ma doare capul. Dar doar la propriu, caci la figurat, snt undeva deasupra norilor, care ploua doar pe oamenii astia de aici. Noapte buna.