Criş-Biertan-Şaroş, sau „din frumuseţile Patriei”

Explorarea tinuturilor natale e de multe ori cel putin la fel de interesanta ca umblatul prin lume. Cu alte incarcaturi, cu alte surprize. Mai „de interior”, ca atunci când, copil fiind, descoperi un nou cotlon ascuns pe după vreo uşă de prin casă sau şopru, o poarta spre noi aventuri imaginate.
Mediul in care ai crescut ramane de obicei neexplorat, din principiul „lasa ca maine, doar’ e aici aproape”. Si maine te iei cu altele… (pe acelasi principiu, dar intors pe dos, prima banca la scoala e un loc bun de copiat. Profesorii de obicei sunt atenti la elevii „rai” din spate, nu la cei „cuminti” din primele banci :P).
Şi astfel rămân… „comori” nedescoperite.

De castelul de la Criş am aflat abia destul de mult dupa ce am plecat de acasa.

Reşedinţă de grofi apartinand familiei Bethlen, a fost transformat in depozit C.A.P. (ceapeu). Dupa Revolutie s-a inceput restaurarea, care a fost oprita in momentul in care o descendenta a familiei Bethlen a revendicat castelul. Azi el se afla intr-o paragina care zgarie pe suflet.

Vara sunt sanse mai mari de a gasi paznicul fantomatic, care pentru 2-3 lei va face un tur surprinzator de bine documentat. Iarna am vazut doar fumul iesind pe un horn la intamplare in castel, n-am insistat.

De Biertan ştiam, ca aveau saşii intrunire anuala. Dar nu fusesem niciodata, mi se parea „departe”, ca orice loc aflat la mai mult de 5 minute de mers pe jos (incredibil cat de mic era universul considerat „tangibil”).

Am fost abia acum cativa ani pentru prima data, descoperind impresionanta biserica fortificata (monument UNESCO)

din satul mare purtand patina unei glorii aproape apuse, dar care nu se preda, acolo pierdut printre dealuri.

Peisajul e idilic, cu drum serpuind printre paduri si pasuni. Tarziu mi-am dat seama de calitatea podisului transilvan: desi peisajul e, principial, mereu acelasi (dealuri), conformatia e mereu diferita, la fiecare curba a drumului sherpuitor. De-aia nu te plictisesti. Biertanul se vede de departe, in acest caz, prin ceatza. Drumul merita, si e in stare buna. Cu putin noroc, pe marginea drumului pot aparea spectatori inediti: vulpe, caprioara si, minune, foarte rara pisica salbatica.

Ca sa ajungi la Biertan, e un drum care se bifurca in mijlocul comunei Şaroş, a.k.a. Şaroşu pe Târnave. Care Şaroş are şi el/ea o biserica fortificata destul de „suparata”,

care probabil ar fi mai cunoscuta daca n-ar sta in umbra maretiei de la Biertan. Peisaj rupt din Iarna pe Uliţă a lui Coşbuc, cu copii la săniuş frenetic pe dealul din spatele bisericii.

– „nene, nene, dă-mi doi lei! pliz, nene!”
– „n-avem bani. Şi sntem din Romania”.
– „atunci fă-ne o poză!”
– „bine.”

intreg calupul de poze din mica excursie alaturi de A. & C., mai jos.

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

Anunțuri

2 gânduri despre “Criş-Biertan-Şaroş, sau „din frumuseţile Patriei”

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s