Ai zice că hormonul clocoteşte mai mult într-un adolescent de 16 ani decât în oameni în toată firea. 16 ani, vârsta rebeliunii, a nesupunerii, a nervilor.

Am văzut o finală de campionat mondial de juniori „sub 17 ani” cu o tensiune imensă, cu faze litigioase, decizii arbitrale pe muchie de cuţit, totul într-un ritm infernal.

Nici un protest.

Nici unul.

Copiii şi-au văzut disciplinaţi, concentraţi şi foarte… „maturi” de treaba lor. Ca un amănunt statistic, Nigeria a câştigat premiul fair-play cu 3 cartonaşe galbene în 7 meciuri. Finala însă a pierdut-o. După un 1-0 dramatic, chiar la ei acasă, la Abuja.

Nigerienii, tripli campioni mondiali (inclusiv en-titre) – mici, rapizi, foarte tehnici, imprecişi / ghinionişti la finalizare. Cred că o să mai auziţi de Sani Emanuel. Elveţienii, la prima participare la un campionat mondial (!), foarte calmi, foarte tehnici (!), cu joc de pase excelent, au stat mai mult în apărare, dar au lovit letal la un corner, prin atacantul lor, Seferovic, cu un cap mai mare decât fundaşul care-l marca. Cred că o să mai auziţi de Ben Khalifa. (numele astea ar sugera mai degrabă o apartenenţă naţională inversă :)

Interesantă „naţionala” Elveţiei, alcătuită din reprezentanţi ai tuturor popoarelor care trăiesc acolo: băştinaşii nemţi, francezi, italieni, dar şi veneticii portughezi, albanezi, arabi, ex-iugoslavi, africani, asiatici. Piesele de mare diversitate s-au sincronizat însă foarte bine, ca un ceas elveţian :), şi a ieşit o echipă adevărată.

Două naţiuni complet diferite s-au întâlnit în finală, de la capătul opus al tuturor clasamentelor internaţionale – elveţienii conduc la nivel de trai (deci calitatea infrastructurii, terenuri, antrenori, cluburi), nigerienii la populaţie/bază de selecţie/talent nativ.

S-a văzut şi în joc, două stiluri foarte diferite, şi a fost plăcut cât de echilibrat a fost. De data asta au câştigat elveţienii, despre care s-ar putea spune că în generaţia asta au combinat fericit infrastructura cu talentul – dar putea foarte bine să fie invers cu un pic de noroc. La sfârşit au plâns, toţi, şi învingătorii, şi învinşii. Nişte copii, la urma urmei. Copii campioni mondiali. Visul oricărui băiat de 16 ani.