În parcare

„Hai să facem aşa – mergem cu maşina ta acum în oraş, şi mâine cu a mea”, zise A. „Din păcate, a lui C. are o roată strâmbă.” Suntem în parcare, C. se uită cu atenţie la roata maşinii lui, apoi merge la roata din spate a unui jeep care tocmai vrea să iasă din parcare, să verifice unghiul, dar chiar în momentul acela văd roata cum se învârte, şoferul jeep-ului iese din parcare chiar când C. ajunsese lângă roată. Eu trec cu maşina chiar atunci prin faţa lui, vreau să întorc să ieşim din parcare, şi îi fac semn şoferului să aştepte un pic, să se uite şi C. la roată. La volan e un domn la vreo 50 de ani, îmbrăcat la costum negru şi cămaşă albă, cu faţă de neamţ bogătaş snob cu o strâmbătură de superioritate permanentă pe faţă. Face un semn de dispreţ şi iese cu maşina. „Ce idiot”, zic, trec mai departe, dau să intru pe locul liber din faţă, ca să întorc, şi trec cam cu o cincime de linia celuilalt loc de parcare, când aud zgomot de motor în spate – neamţul vrea să intre chiar pe acel loc. „E, hai flit”, zic, şi apăs acceleraţia ţinând ambreiajul, dau un pic în spate, apoi în faţă, dar tot pe 2 locuri, nelăsându-l să intre. Îl hârjonesc aşa de câteva ori, îl văd în spate cum face semne, da’ aşa-i treb’e, dă-l în m.m..

Într-un final dau cu spatele, şi-l văd pe neamţ, coborâse din maşină, venea spre mine cu faţă de harţă. Dau în marşarier, trec pe lângă el. Se întoarce nervos şi vine după mine. Opresc, accelerez, dau senzaţia că vreau să mă opresc să vorbesc cu el, dar îmi iau prea mult avânt şi trec de el. Se întoarce din nou după mine, opresc, dau în marşarier şi trec din nou de el. Repet faza de două ori, parcă în transă. Îl simt cum fierbe. Mă dau jos din maşină în sfârşit, mă duc spre el, îl văd pe A. cum vine cu el, discutând împăciuitor. Neamţul e tot transpirat, mai e un individ lângă el, tot la sacou. Neamţul îi dă un set de acte lui A., cu un gest nervos spre lehamite, nici nu se uită la mine, îmi face semn să vorbesc cu individul celălalt. Care se prezintă, calm, şi zice „hai cu mine”. Mergem, mă urc în maşină, trag pe un loc de parcare la capăt, pe iarbă chiar. Neamţul al doilea e la geam, îmi zice – „probabil te va da în judecată. Dar nu cred că e grav.”

Mi se taie picioarele. „Cazier”, „probleme cu justiţia”, sunt singurele cuvinte care-mi vin în cap. Indiferent de rezultat, dacă-mi va trebui vreodată ceva document oficial, voi avea cazier „pătat”. Nu pot să zic mare lucru. Neamţul e la geamul maşinii, repetă „nu cred că vor fi probleme mari”.
„Dar vor fi probleme?”
„…nu mari.”
Nu mă convinge. Snt scurs tot. „Dintr-o prostie, fir-ar să fie, de ce nu m-am putut abţine?!? Vezi, aşa se întâmplă când acumulezi, acumulezi şi apoi explodezi aiurea.”

Avocatul (cred că e avocatul lui) nu mai zice nimic, mă întreb dacă poate se răzgândeşte şi nu mă mai dă în judecată. Dar nu ştiu dacă depinde de el sau de celălalt neamţ. „Lăsaţi-mă-n pace…” zic rugător, aproape plângând. Mi-e ruşine de umilinţa mea, îmi vine să mă revolt şi să-l sfidez, dar nu mai am strop de energie.

Neamţul tace, cu un zâmbet abia perceptibil. Îmi rezem capul de cadrul geamului maşinii. Îmi ia vreo 2 secunde să-mi dau seama că m-am trezit şi că nu a fost decât un vis. Băi, ce vis. Ce vis! Stau câteva secunde nemişcat, să savurez conştientizarea faptului că „am scăpat”. Şi îmi dau seama de micile neconcordanţe – A. nu arăta ca A., neamţul era îmbrăcat diferit când ieşise din maşină… dar chiar şi aşa, a fost foarte „realist”.

După vreo 10 minute, când cobor la subsol să iau hainele puse în maşina de uscat înainte de repriza de somn, erau scoase şi puse pe masă. Probabil cel care le-a scos şi a înjurat în barbă că de ce le las aşa mult în uscător avea faţă de neamţ cu o strâmbătură iritată a dispreţ.

Anunțuri

Un gând despre “În parcare

  1. Maestre stiam clar ca unii sunt mai dusi decat altzii, dar tu esti pe banda de viteza…
    N-ai vrea sa iei in considerare sa te apuci de un sport violent u nde sa iti reversi furia???
    cred ca si mortal kombat versiune wii e ok… =))
    P.S. Daca revine neantzul in vis amenintza-l ca-l dai tu in judecata pentru hartzuire pisikologika in timpul tau liber si pentru luare prin surprindere fara preaviz =)) in timpul ruperii de realitate prin intoxicarea meandrelor concretului cu xenofobie nemtzeasca…

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s