30 septembrie 2010, 02:20
Prima cataramă a rucsacului s-a închis cu un „clac” clar. Clic, clac şi celelalte catarame, precum încărcarea unei arme. Zgomotul îmi dă fiori.
E 2 noaptea, bagajul e gata. Mi-a fost dor de rucsac. Mi-a fost dor de senzaţia dinaintea plecării. Chemarea pulsează, fiorul necunoscutului a devenit palpabil odată cu sunetul rucsacului în liniştea nopţii. Gândul nici măcar nu-mi zboară la ce va fi – savurez momentul, sentimentul de iminenţă, conştienţa faptului că mai sunt doar câteva ore.
5, mai precis, atâtea am la dispoziţie pentru somn. Se poate mai bine, se poate mai rău, dar nu mai contează – mâine plec la drum. Și mă simt… explorish.
Anunțuri
Iti doresc drum bun si sa aduni cat mai multe impresii pe care, evident, sa ni le comunici si noua.
ApreciazăApreciază
multumesc! de pe drum :)
ApreciazăApreciază
mi-e si frica sa intreb „unde?”. frica de propria-mi invidie :) drum bun!
ApreciazăApreciază
Teaser! :lol:
Ne faci pofta cu povesti de acum o saptamana cand tu stii deja ce s-a intamplat intre timp. Ntz, ntz. Si cand stii ca nu stii cand mai ajungi la net. :)
ApreciazăApreciază
Drum bun!
ApreciazăApreciază
Hm… m-ai starnit si pe mine rau de tot! Cunosc sentimentul! Nu stiu unde ai mers dar sunt atatea locuri superbe chiar la noi in tara de care nu se chinuie sa afle nimeni… e mare pacat!
ApreciazăApreciază