E deja întuneric când ajung la Stockholm, e aprins parul cela din gară,

iar drumul înapoi

spre orașul vechi

e presărat la tot pasul

cu opriri

de ordin fotografic.

E suficient de devreme pentru a mai da o tură prin Gamla Stanul

acum destul de pustiu,

unul din centrele vechi

preferate

dintre

toate

cele

vizitate

până

acum.

Parcă aș mai mânca ceva, dar nu știu unde. Dau vreo două ture, nu mă inspiră nimic. Aici la Agaton?

Nu-mi placen numele, dar nu mai am răbdare să caut, uite că au supa zilei la 165 de coroane, la fix. Înăuntru întreb de supa zilei, zice că e din fructe de mare cu cartofi, foarte bună. Gata, iau. Într-adevăr e foarte mare

și foarte bună, cade bine cu cidrul de pere, care e însă prea aromat după gustul meu, puteau să-l lase ”naturel”.

Mai puțin bine cade nota, 300 de coroane. Când mă uit afară, supa de fructe de mare era ceva separat, trecută în meniu la prețul ăsta. Deci n-a fost supa zilei… m-a făcut Agaton, am presimțit eu țeapa. Altă dată poate-mi voi urma reținerile inițiale iraționale. Acum hai să ne înecăm amarul

în niște poze nocturne

de pe mal.

150jdemiidepoze, de zici că acum trebuie făcute toate, că mâine nu mai au.

Adevărul e că mâine nu mai au – voi pleca înainte de lăsarea întunericului.

Mă îndrept în sfârșit spre locul de somn,

ultima poză pe ziua de azi fiind din geamul camerei hostelului.