Seara la Saint-Tropez

Aveam așteptări scăzute de la Saint-Tropez, îmi închipuiam că e un amestesc kitschos de oameni bogați și turiști lacomi care se uită în gura lor.

Așa și este, doar că – chiar și așa, m-a cucerit. Am ajuns în oraș în plină Oră Albastră; drumul de la hotelul Ermitage până la faleză trece fix prin orașul vechi, cu străzi înguste provensale luminate de felinare, dar m-am grăbit la mare să prind culorile cerului scăldând iahturile. Citisem doar atât pe tripadvisor, că în port stau iahturi aliniate, iar oamenii stau la terase și trec pe promenadă să le vadă, și pe oamenii din ele cum petrec. Nu mă gândeam eu că petrec chiar în văzul lumii gură-cască, dar… așa e. Unii trec, alții petrec, într-un amalgam de bogăție, lux, exhibiționism, voyeurism și turism cum nu am mai văzut. Nici măcar la Monte Carlo nu e aglomerația asta de senzații pe un spațiu atât de mic. Totul pe fundalul unui oraș vechi încântător, care „cade” pe malul destul de abrupt până în port.

M-am plimbat și eu pe lângă bărci, căutând pentru poze petice de cer colorat, până s-a întunecat. Terasele îmi închipui că au mâncare „turistică”, așa că pornesc întâi pe faleză până în capăt, să știm o treabă, apoi prin orașul vechi la plimbare și eventual mâncare. Mă fură peisajul și, până să mă hotărăsc unde mă așez se face ora 23, iar bucătăriile închid. Ei fir-ați voi de râs. „Unde mai găsesc de mâncare?” „Au place des Lices, sau la terase pe faleză”. Nu știu unde-i place des Lices, așa că mă întorc vrând-nevrând la faleză, mă așez la o terasă, comand o salată Nicoise și fac filmulețul de început pentru documentarul cinematografic din postul precedent.

Nici acum nu-mi vine să cred cum stau acei oameni și petrec pe iahturi, la 5 metri de o mare de gură-cască. Mi se pare penibil, dar… accept fenomenul, ca pe o ciudățenie culturală.

După masă o iau înapoi spre hotel pe străduțele care se golesc, gândindu-mă cu mirare că nu m-așteptam să-mi placă atât de mult la Saint-Tropez. Ce bine c-am venit.

P1040173.JPG

P1040174.JPG

P1040176.JPG

P1040179.JPG

P1040180.JPG

P1040181.JPG

DSC_5203.JPG

DSC_5215.JPG

DSC_5232.JPG

DSC_5239.JPG

NMS_5246.JPG

DSC_5248.JPG

DSC_5249.JPG

DSC_5257.JPG

P1040187.JPG

DSC_5263.JPG

DSC_5272.JPG

DSC_5274.JPG

P1040194.JPG

DSC_5286.JPG

P1040203.JPG

P1040219.JPG

P1040209.JPG

P1040214.JPG

P1040216.JPG

P1040220.JPG

Anunțuri

5 gânduri despre “Seara la Saint-Tropez

  1. depinde de buget. sunt aparatele din seria 1 de la Nikon, trei lini – J, V si S. J sunt mai mici, V un pic mai mari, au vizor electronic dar n-au blitz. modelele V sunt la a doua generatie, cele J la a treia. Despre modelele S nu stiu mare lucru. Iata-le pe toate aici: http://www.nikonusa.com/en/Nikon-Products/Nikon-1-Cameras/index.page

    Eu am J1 cu obiectiv de 10mm 2.8 si V1 cu adaptor pentru obiective Nikon normale, folosesc 35mm 1.8 cel mai des, iar cand ies la vanatoare 55-300mm. sunt primele din serie, dar au avut stoc atat de mare incat se mai gasesc, la un pret redus semnificativ. eu am luat v1 de pe internet cu vreo 340 de euro kit cu obiectivul de 10-30mm, pe care l-am vandut cu 75 de euro, si cu cel de 10mm 2.8, pe care l-am pus pe J1 luat de pe ricardo.ch cu 110 eur. uite: http://geizhals.at/nikon-1-j1-evil-schwarz-mit-objektiv-10mm-2-8-vva151k002-a682580.html, dar poate gasesti si cu alb, pentru fete :). ultimul racnet e un model rezistent la apa si socuri usoare – poate e bun pentru munte: http://www.digitaltrends.com/photography/nikon-announces-rugged-compact-system-camera-the-nikon-1-aw1/

    choices, choices :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s