Cel mai şocant lucru la Nisa a fost apa bicoloră. O fâşie de apă turcoaz la mal, restul albastru-închis. Contrastul era foarte brusc si foarte puternic, zici că era acuarelă. M-am dus mai aproape sa vad, dar era tot bicoloră, şi înghiţea un om pe oră. Plaja, însă, că deh, nu le poţi avea pe…
Nu ştiam nimic despre Antibes, aşa că i-am zis lui Jane să mă ducă la nimereală în centru la parcare. „Centrul” nu mi-a zis mare lucru, dar am găsit curând oraşul vechi cu nişte bolţi străduţe şi case mai interesante, ca de exemplu asta unde cică a dormit Napoleon Bona Parte. Abia când am ajuns…
Întrerupem relatarea idilică pentru o revenire brutala pe plaiuri natale: ticălosului care mi-a furat portofelul îi doresc să treacă prin exact aceleaşi stări, pe de o parte, şi neplăceri logistice pe cealaltă parte, prin care am trecut şi eu. Îndoit. Tocmai ce-mi crescuse inima când două studente olandeze îmi spuseseră că România e ţara lor…
Etapa următoare a Micii Bucle a început a doua zi dimineaţă pe la 9. Aveam parcarea asigurată până la 10 dimineaţa, aşa că la 9 eram pe plajă (nu ştiu dacă mi s-a întâmplat vreodată pe litoralul românesc o aşa matineală, da’ mă bucur c-am reuşit să mă urnesc, motivat şi de coasta întreagă pe…
Drumul de la Castellane la Grasse a fost foarte frumos, şerpuind pe coasta muntelui, cu privelişte la văi largi şi adânci în dreapta. Tot drumul am vorbit cu D. la telefon, aşa că a trecut agreabil, şi nici n-am observat cum se lasă seara, până n-am văzut orizonturi roşii. Am oprit deasupra oraşului, pentru nişte…
L. îmi povestise despre Gorges du Verdon, Cheile Verdonului, sau Marele Canion al Verdonului, zicea că e o zonă meseriaşă. Aşa că ajungând la Castellane, am făcut vira la dreapta, abătându-mă de la drumul principal, şi am intrat în Canion. Am mers cale de vreo 25 km până la Palud du Verdon, unde începea cică…
Pe placheta din imaginea de mai jos scrie, în primul rând, un text în provensală (presuspun), care-i una din cele mai cool limbi care este, un fel de franceză cu spaniolă, dar veche, se văd urmele de latină foarte clar în ea – foarte faină; în al doilea rând scrie aşa: „aici se naşte cerul…
Ruta continua prin satele La Mure şi Corps (unde cică a dormit Napoleon), unde am decis spontan să nu opresc, dat fiind că era târziu, şi am mers întins până la Gap, un orăşel mai mare de care îmi pomenise L. Priveliştea din parcarea unde mă dusese Jane era destul de ponosită, nimic deosebit, dar…
Nu departe de Vizille se află satul Laffrey, lângă care e câmpul întâlnirii. Acolo s-a întâlnit Napoleon & acoliţii cu o divizie a armatei regale trimisă de Louis XVIII să-i întâmpine duşmănos şi să-i oprească. Se spune că, cele 2 armate aflate aflându-se faţă-n faţă, Napoleon a înaintat singur spre trupele vrăjmaşe şi le-a strigat:…
Prima oprire pe ruta propriu-zisă a fost Vizille, foarte aproape de Grenoble. Zicea pe materialul primit de la biroul turistic că e un castel frumos acolo. Hai să vedem. Găsesc parcare, parchez, dar văd semnul ăsta care zice „dacă îmi iei locul de parcare îmi capeţi şi handicapul” – o chestie care mi s-a părut…
Am auzit de Route Napoleon de la L., care a parcurs-o cu motocicleta în iunie. Instant mi-a sunat a ceva ce vreau să fac şi eu. Doar că cu BM ar fi luat mult mai mult timp decât aveam, aşa că a rămas cu maşina. Primind acest week-end lung în dar, n-am ezitat prea mult…
Dar întâi să lămurim noţiunea de „mica buclă”. „Marea Buclă”, pentru cei nefamiliari cu Radu Naum şi Radu Banciu, e Turul Franţei. Mica Buclă e Turul României. Eu n-am făcut turul României, şi nici al Franţei, dar forma traseului urmat mi-a infiltrat această denumire în minte, şi-aşa o las. Am plecat deci joi seara, cu…
A.S. auzise primul acu ceva vreme zgomotul metalic, ca de pungă cu şuruburi, de la roata din spate. Pe drumul de întoarcere de la Luxemburg s-a înteţit, aşa că am zis musai la service până nu plec în Mica Buclă, că tot mă piuia maşina la cap la fiecare pornire că vrea service. Buun. Sun…
A mai căzut un avion. Cum ziceam înainte, spectaculozitatea evenimentului atrage atenţia şi creează teamă în mod disproporţionat faţă de probabilităţi, dar cam atât. Ştirea ne intră pe o ureche, zicem un „of, săracii”, ca acum, cu avionul din Comore, şi apoi ne iese pe cealaltă, sau se afundă undeva în inconştient. Nu la fel…
Frica de zborul cu avionul e ceva total subiectiv şi neancorat în evidenţe. Poate din cauză că e ceva de care n-ai cum să te fereşti. Fiind la sol, ai senzaţia de control asupra propriului destin, pe când în aer eşti total expus forţelor naturii şi priceperii a 2 piloţi. Greşit. Eşti mult mai în…
AS Nancy Lorraine era tot ce ştiam despre oraşul Nancy, şi asta pentru că a antrenat Bölöni acolo. În rest, nimic. Sau să fi auzit şi aici de o catedrală? Cred că o confund. Oricum, am zis că dacă tot e în drum, să aruncăm o privire. Am parcat într-un parc, chiar lângă una din…
Chiar n-aveam idee cum poate fi la Metz. D. a zis că cică au o catedrală spectaculoasă, parcă auzisem vaaaaag de ceva de genu’ ăsta, aşa că hotărârea s-a cimentat: în drum spre casă, pauză la Metz. I-am zis lu’ Jane – „Jane, du-mă în parcarea de la Catedrală.” Zis şi făcut, iar când am…
Cum mergeam eu călăuzit de Jane pe cele mai lăturalnice coclauri luxemburgheze, habar n-aveam unde snt, am trecut la un moment dat brusc în Germania, am văzut semn de circulaţie cu cerc de stele şi „bundesrepublik”, apoi semnele de circulaţie au redevenit galbene, deci presuspuneam că snt iar în Luxemburg, văd un semn maro la…
Dacă nu-mi spunea D., nu mergeam la Vianden. Am şi avut un moment de lene dimineaţa – ceee să mă mai duc, e la 1 oră şi-un sfert de mers, tocmai în nordul luxemburgului, în direcţia opusă faţă de casă. Dar cum la 10 era check-out la hostel, şi cum m-am trezit la timp de…
Mi s-a părut nostim să dorm în Schengen, „în inima Europii”. Am înţeles şi de ce au ales locul pentru semnarea tratatului – e fix la graniţa dintre Luxemburg, Germania şi Franţa. De fapt, hostelul e în Remerschen, un cătun care aparţine de Schengen; atât de mic încât nici Jane nu ştia adresa. Jane m-a…
explorish.ro 