Schengen

Mi s-a părut nostim să dorm în Schengen, „în inima Europii”. Am înţeles şi de ce au ales locul pentru semnarea tratatului – e fix la graniţa dintre Luxemburg, Germania şi Franţa. De fapt, hostelul e în Remerschen, un cătun care aparţine de Schengen; atât de mic încât nici Jane nu ştia adresa.
Jane m-a dus până în „centru”,

şi de-acolo am găsit eu hostelul, 2 case mai încolo.

Citind pe Wikipedia acum, aflu că Remerschen era de fapt numele localităţii, dar din 2006 o-au rebotezat Schengen, după numele cătunului unde s-a semnat tratatul. Aş fi vrut să merg şi până în centrul Schengenului, dar n-am mai apucat. La plecare, căutând o benzinărie (a propos, aviz trecătorilor, benzina e mai eftină în Luxemburg decât în ţările vecine), am luat-o în direcţia opusă şi am ieşit între dealuri cu vii – peisaj caracteristic zonei.

De altfel şi strada principală din Schengen/Remerschen se numeşte Wäinstroos în luxemburgheză, adică strada vinului (Weinstrasse, winestreet). Cică e un „drum al vinului” ce şerpuieşte pe valea Moselei, şi începe aici.

Dacă aş fi mers până-n centru, aş fi văzut monumentul dedicat tratatului, dar mai ales castelul şi ruinele cetăţii pe apă! Aşa, le-am ratat, benzină am băgat, şi-am plecat.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s