dealul cu dor

miercuri, 10 noiembrie 2004, 17:15

Snt în mijlocului unei prezentări pe tema vizelor. Un avocat, puţin tembel şi teatral. Inofensiv, altfel. N-au ajuns încă la J-1, aşa că mă plictisesc. De fapt, nu mă plictisesc, că am făcut tot felul de alte kestii în timpul ăsta.

Cum ar fi am plătit biletul de avion.

„Hai, dă-mi avionu’ să ajung
Unde-am fost odată prunc
Să beau apă de băut
Unde maica m-a născut
Numai vreo 3 (săptămâni de) zile
Să mă duc şi-apoi,
Voi veni la tine
Şcoală, înapoi…”

România, păzea. Vin în inspecţie.

Acum câteva zile nu mai erau locuri cu plecare între 15 şi 24 decemvrie… ieri am sunat într-o doară la nova travel şi am găsit un loc (ultimul) pe o cursă binevoitoare care să mă treacă Apa acasă.

Conştient că voi plăti pentru această bucurie cât de curând (legea compensaţiei), şi temându-mă că Portocala Uscată pe nume Sh. va avea un rol cu testul la finanţe… am rezervat totuşi biletul. Şi Portocala a avut un rol… testul a fost nasol.

Acum însă mă duc la prezentare la Harland, la 6. Cine or fi şi ăia. Să ne uităm pe net, cât perorează avocatul (a ajuns la viza E-2 (!).

Păzea…

P.S. tembelu’ ăsta de avocat ştiţi ce a zis despre viza J-1? După aproape 2 ore de aşteptare? Citez: „J-1 e taare ciudată… sunt vreo 9 feluri. Trebuie să vorbiţi cu cineva care ştie exact despre ce-i vorba. Taaare ciudată”. Punct. Şi trece la O-1.

Să-l plesneşti, nu alta!

Gata, mă duc la Harland.

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s