Zâmbetul de plastic

duminică, 14 noiembrie 2004, 20:31

De câte ori îl văd îmi aduc aminte de melodia lui Dr. Alban, „She’s got a plastic smile on her face”. El probabil, dentist fiind, se gândea la protezele lui de plastic, dar aici e altceva. Cred că e antrenat, nu ştiu, dar am văzut că se întâlneşte mai cu samă la americani. Nu la toţi, dar la destui. Stau serioşi, şi când te văd, sau le zici ceva, sau se simt pur şi simplu în atenţie, pac, plasează zmbetul. Dinţii arătaţi frumos, pentru exact 3,17 secunde standard, după care faţa revine la normal. Mă rog, câteodată ţine mai mult. Sau mai puţin. Exemplul cel mai familiar cred că sunt gimnastele americane – Carly Patterson era campioană la zmbit, dar la ea arăta fals rău săraca, fiind în tensiune mai mare decât colegii mei.

La început n-am ştiut ce să cred, dar m-am obişnuit destul de repede. E o kestie culturală, probabil, îi învaţă de mici că e frumos să zmbeşti la oameni, ca râgâitul dupe o masă copioasă la arabi. Sau chinezi? Sau japonezi? Nu mai ştiu. Ia să-l întreb pe Shinsuke.

Să vezi la evenimentele de networking ce de zmbete… mă dor fălcile numai când mă gândesc. Deja mă amuză. Şi zmbesc.

S la şcoală, e un frig afară de crapă ghidoanele, mă grăbesc acasă, că mai am de spălat rufe, de făcut teme, eheeii…

Afraid to shoot strangers pe fundal. Abia aştept să mă duc la Chicago să mă văz cu A. Sper numa’ să gătăm prezentarea… ioi, ioi.

La rvdr.

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s