final de semestru

19 dec 04. 18:25. Washington

snt n avionul austrian airlines etapa 2 din drumul lui apolodor acasa la circ, dupa un sbor inghesuit Atl-Wash, intr-o pasare micamica.

S-au ntmplat multe… sa vedem ce-mi aduc aminte. Scriu pe palm, deci e mai greu & enervant.

enervant e si baietul vorbaretz din spatele meu. nu respira, vorbeste. student, prbbl. sper sa nu fie asa la noapte, ca fac ce-o facut tata. tac si sufar.

sufar, caci lnga mine e o fata draguta. prbbl n stilul caracteristic n-o sa-i adresez nici o vorba. A. ar fi avut deja adresa si telefonu (hehe). Dar la urma urmei ma duc acasa, asa ca scutire va rugam. (si n spatele meu e o papushe, de-aia nu mai tac necoptzii astia.)

Examenele… partea 2 a fost mai densa, iar eu am ramas n urma din cauza competitiei… si n-am recuperat, ca astia nu te lasa sa respiri… si nici eu nu poci zice ca am muncit k 1 nebun. si iata cum am ajuns sa am 1 zi de toceala pt fiecare examen.

Pt DIA am parazitat M., stil capusha. m-a adus de la 0 la linia de plutire, traiasca n veci familia ei de brahmani (ceea ce – s-ar putea, ca e cea mai tare casta din India ;).

La economie am primit din nou lumina de la D., in sesiune colectiva pna la 2 dimntza, la biblioteca kare e deschisa nonstop n sesiune.

Conta – alta sesiune colectiva, condusa de Navjit. Cu un mic input de la Robert M. n masina – foarte util, caci subectul a venit la examen!

Finantele a fost singurul subect unde am mai nvatat si inainte, cu N.. Deh, panica pe www…

Astia ii dau inainte cu instructiuni de urgenta… nebagati n seama.

Hop, decolam. c u later, tre sanchid.

8 dimineata, dupa 1 somn chinuit. sntem peste olanda…

Unde eram? Examene. Rezultatele… DIA – PS („suficient”), ceea ce asteptam / speram. economie – la fel. aici speram la un HP (bine), dar examenu final a fost catastrofal. am reusit performanta de a cadea din zona DS (excelent!) unde ma scaldam dupa partial 2 trepte! Si examenul nu mi s-a parut greu… enervant.

La conta si finante nu stiu inca… si tremur.

Management – alt PS. materia cea mai usoara, de departe. dar se pare ca nu m-am potrivit cu sistemul de testare, cu care oricum nu snt de acord. ata ete.

Ce slujba au stewarzii astia… sa mergi cu o cana in mana si sa intrebi 100 de oameni acelasi lucru – daca mai vor ceai – cu acelasi ton & zmbet pe fatza… cre kash inebuni. sau e innebuni? ptiu, nu mai stiu sigoor.

Alte evenimente. ziceam ca voi reveni asupra sondajului. La sfrsit de semestru s-a facut un sondaj pe teme umoristic-brfatice. Cine intrzie, cine doarme n clasa, cine e cel mai probabil sa vrajeasca un BBA, chestii de-astea. Si a fost un concurs intre sectiuni (Section Feud), de genul Ciao, Darwin, in care reprezentanti trebia sa ghiceasca.

Dar nu asta e motivul ptr care. predecesorii mei H. si N., cinste lor, s-au distins care mai de care prin performante academice si /sau de leadership. iata ca m-am remarcat si eu, ahm… oarecum diferit. sincer ma temeam de clasamentul la intrzieri si adormit n clasa, dar au fost altii mai performanti. uff. si cnd credeam ca am scapat, nu mare mi-a fost mirarea sa-mi vad numele pe ecran! Locul 5 (din 5 nominalizati, din 155) la urmatoarea intrebare: „cine e cel mai probabil sa abureasca profu chiar daca nu stie raspunsu la intrebare”. :) hehe, domnii Suta stie de ce… a fost cel mai mare compliment prschesc primit aici… nu ma asteptam, ca nu mi s-a parut ca am abuzat, dar… se pare ca oamenii au miros fin.

Saptamana examenelor a fost scrncena, cu stat n biblioteca pna la 2-3 noaptea, examene din 2 n 2 zile – dar mai bine decat 2 pe zi.

Vizita lui R.M. m-a bucurat mult de tot. Pacat ca am fost n sesiune si n-am putut face mai multe. am iesit la cina cu Adrian, Andreea, Bob si Arturo, am fost si la ziua Suzannei la 12 noaptea – no, dupe puteri. Astept impresii post-traumatice ;).

Dupe examene – am iesit n fiecare seara cu colegi, de la revedere, am vazut argentinienii in actiune la agatzat in club – s fenomenali!! am fost n sfrsit la Templu la J., scurt, dar placut. Am văzut şi Spărgătorul de Nuci la Fox Theatre – foarte fain teatrul, muzica de excepţie, costumele foarte faine, dansatorii aşaşaşa. Mie mi-a plăcut. N. a jurat pe turbanul lui de Sikh (pe care nu-l are) că nu mai merge în viaţa lui J.

Urmeaza alergatul dupe slujbe, networking… activitate pe care n-o am n snge, da’ trebe.

Am plecat n anonimat, ca am lasat telefonu lu Bagi, ca avea nevoie si acas oricum nu mere. Nasol fara telefon…

Pna una alta nsa, times have changed, times are strange, here i come but i aint the same – mama, im comin home… E o senzatie faina sa vii acasa dupa multa vreme… pe masura ce ma ndepartez de America parca ramane undeva n ceatza, amintirile palesc… deja aud nemteste… familiara Europa… n curnd voi sta la coada la bilete cu romani… (pazea la buzunare, hehe). Ce mai, vin acasa, mai tramvai, si ma bucur. o senzatie meseriasa!!

pe avion s instalate camere la exterior, si pe televizorul din scaun (!) se vad imagini de-afara, cum aterizam… so cool!

e 3 dimineata pe ceasul meu. 9 la viena. 10 acasa. e linistea dinaintea luptei cu fusul orar…

Impresii necronologice

Limba georgiana si elvetienii

Cnd vorbesc elvetieni locali si eventual fara educatie superioara, nu nteleg nimic, frate. NIMIC!!! FRUSTRANT! Paradigma lui Ashutosh: tre sa nveti mecanic ordinea ntrebarilor cnd iti faci sendvish la subway. si chiar daca nu ntelegi mimic din ce te ntreaba, stii cnd sa zici „brnza”. :)

– nu se fura! sindromul romanesc al grijii si pericolul dezobisnuirii
– spatiul – oare o sa ma simt nghesuit n evropa?

Cursurile şi profii

Toate mi-au fost utile, am nvatat. pe undeva surprinzator de multa teorie, as fi preferat mai multe cazuri serioase. am inteles ca vor urma, la cursurile optionale.

sistemul de notare e relativ la performanta clasei. astfel, desi la finante desemplu sa zicem ca la partial am scos un 5, din cauza ca nivelul e foarte sus (toti cei tari pe finante au luat cursul n primul semestru, plus eu si inca vreo doi care au echivalat mrktng) performanta respectiva e multicel sub linia de plutire.

(Am aterizat! in direct la tv :)

Titan Ais. Alta viata. Am trecut la laptop. Sunt in aeroportul din Viena, tocmai am cheltuit ultimul euroi pe o inghetata Haagen Dazs (mniamm!!!) si o husa pentru aparatul meu foto (in State n-am gasit!), asa ca alta treaba nu mai am. Dupa o sincronizare cu palmul folosind porturile de infraroshu (hehe, shmekerie la romani) care a durat cat ai zice infrarosu (de vreo 40 de ori), batranul si de formatare petiţionarul HP e pus pe treabă. Snt pe un scaun roşu ca ciorapii fetelor de la Austrian Airlines (yeeks). Deci unde rămăsesem…

Decision & Information Analysis („DIA”), sau Statistica cu fata umana – poate si datorita profesorului N. Curs foarte util, care mi-a venit mănuşă pe problemele mele eterne în a lua orice decizie. Noonan e în procesul de a scrie o carte pentru curs – notiţele lui mi s-au părut un pic exagerat de superflue, din dorinţa de a fi cât mai comestibil, probabil. Mai mult s-a încurcat în cuvinte. La ore însă preda excelent, am reuşi să mă împrietenesc cât de cât cu statistica datorită lui. Pur şi simplu mi-a trezit şi menţinut interesul, ceea ce n-au reuşit generaţii de profesori de matematică şi statistică. Poate pentru că gândeşte şi explică vizual, şi asta se potriveşte cu modul meu de a interpreta, nu ştiu. Cu părere de rău, distanţa faţă de ASE e de la Mont Blanc la Groapa Marianelor…

Patrick N…. Caz aparte, fost muzician profesionist, fost activist Green Peace, absolvent de matematica la Harvard, e o personalitate. Deosebit de inteligent, poate un pic prea constient de asta. Ceea ce nu impiedica (poate chiar ajută) majoritatea covrşitoare a gagicilor (n frunte cu prietenele noastre M., S. şi S.) sa fie înnebunite dupa el. Are ceva din Sean Connery, doar că e mai tânăr (50 de ani, dar arată de 40), iar astea toate numai „aventuri cu Patrick” visează.

Tre insa sa recunosc ca are şi de ce fetele. De obicei nu agreez personajele după care mor damele, dintr-un principiu sănătos-neconcurenţial al Pizmei Generalizate Nespecifice Masculine (multă vreme nu l-am suferit pe Tom a lu Cruise din cauza ca leshinau muierile din liceu dupe el, a trebuit să văd „Born on the 4th of July” ca să scot pălăria). Dar nea Patrick – mă înclin. Pentru că, deşi notiţele lui de curs lasă mult de dorit, explică extraordinar, e singurul la care n-am adormit la curs, deşi era de la 8 şiun sfert (!); e un om care simt ca poate vedea şi altfel matematica. Tre sa-l scot neaparat la un prnz, să mai vorbesc cu el despre relaţia muzică – matematică. E implicat într-un proiect pentru un muzeu al muzicii în Atlanta – o kestie foarte faină despre care as vrea să aflu mai multe. Poate mă ajută, cine ştie, să definesc relaţia mea cu matematica: încă mai sper că îi simt fluxurile macro, dar detest calculele în sine şi atenţia minuţioasă la detalii. Ah bon. N., fost decan al programului de MBA, e profesorul-vedetă, pilon fundamental la Goizueta, şi e conştient de asta. Are program de prnz cu studenţii la care te înscrii – am fost şi eu, dar a vorbit numai el, despre realizările lui. Mă rog. De obicei nu sufăr înfumuraţii, dar la el mă distrează. Îl umanizează mult, îl coboară la statutul de „om şi el”. Am primit şi eu fidbec aici că sunt arogant cateodata pe kestii pe care nu ar trebui, asa ca probabil ne potrivim J.

Finanţele – mi s-au părut precum cntatul la vioară. Cât timp studiezi nu poţi să-l suferi, da’ după ce termini şcoala de muzică începe să-ţi placă… Curs foarte util. Şi Sh., ca şi dl. Prof. Toma de la ASE, sunt bătrâni lupi de mare, cu peste 20 de ani experienţă în meserie. Dar ce diferenţă… Nu că m-ar fi învăţat Shanken cine ştie ce (că de la N. şi K. am învăţat mai mult), dar măcar dădea impresia că ştie. Se pare că e cel mai bine plătit şi cel mai publicat prof din Goizueta. Am mai vorbit de Portocala Uscată şi Mecanică… morgă neschimbată, umor deosebit de sec, talent de a demotiva Prschul ceva de speriat. Şi el cu orgoliul cât casa – am auzit nişte fapte care m-au scandalizat. Ei nu chiar, asa zice poetul, dar… a aruncat o întrebare pe conferinţă, de curiozitate cât timp petrecem pentru finanţe comparativ cu celelalte materii. Cred că am mai zis – eu am crezut că e glumă şi am vrut să replic „a, deloc, că e uşor”, dar am zis să mă abţin până aflu rezultatele la examen. Bine am făcut… Colegii au răspuns serios, şi majoritatea au plasat cursul pe locul 2 ca timp după DIA-ul lui Noonan. Ceea ce a scos Portocala din uscăciunea-i, de a început să zemuiască teme pentru fiecare curs. Mai mult, se svoneste că i-a zis lui Noon’ într-o şedinţă să nu ne mai dea atâta de lucru (bine, nici ăla nu era normal, aveam câte 40 de pagini + teme pentru fiecare curs – mă simţeam ca Harry Potter la Poţiuni), şi să nu uite ce e mai important aici – finanţele, nu statistica. Măi să fie… or fi basme, dar îl văd pe Shank’ în stare să se transforme în lămâia uscată, temporar.

De predat, colegii care ştiau finanţe au zis că e foarte bun şi esplică bine. Eu cu finanţele predate în română de dl Toma de la ASE în crcă, plus antitalent nativ, n-am înţeles mare lucru nici de la Shanken. Katherine m-a ajutat să bunghesc ct de ct noţiunile în engleză în prima parte, iar N. să-mi dezvolt „intuiţia” în partea a doua. Culmea, care mi-a plăcut! Şi se pare că chestiile intuitive le pricep mult mai uşor. De pomină a fost penultima oră de curs. Dormeam pe mine, şi ca prin vis aud o întrebare de la Sh. Mi s-a părut răspunsul destul de simplu, dar – tăcere în clasă. Sh., în vervă maximă, cu vocea ridicată cu o miime de decibel: „hai, acu să vă văd – şansa voastră de a mă impresiona”. Nimic. Şi ca prin vis văd cum se ridică o mână – mâna mea. Până să-mi dau seama ce tocmai am făcut, se uită la mine (oarecum surprins) şi zice din cap „zi”. Zic. (fază ca de desene animate – toţi se uitau la mine curioşi). La care Sh. zice „tre să notez asta” şi se duce la lista lui şi notează. Întâi m-am speriat, am crezut că am făcut o gafă, dar cnd a zis ceva de genul „bravo, aşa da, mă” mi-am dat seama că m-a notat la „remarcaţi”. Uff… Asta s-ar putea să fie şansa lui PS… la care nici nu visam după parţial. Depinde ce am făcut la examenul final, unde… din nou, am rezolvat ceva ce nici N. n-a făcut complet, că n-a mai apucat să studieze (calculul preţului unei opţiuni „call”), dar cred că am greşit la alea mai simple… să vedem. M-am dus la Sh. să vorbesc cu el. I-am zis că sunt mulţumit că am făcut progrese, că am pornit de jos, dar cu ajutor am început să înţeleg, şi că vreau să remarc cei 2 colegi care m-au ajutat. Sper să ţină minte, şi, cine ştie, poate scap cu bine şi de data asta…

Conta

Concluzia mea după cursul de contabilitate financiară: „Contabilitatea nu se predă cu slaiduri PowerPoint”. Din păcate, asta a făcut Marty, cel mai simpatic şi în acelaşi timp haotic profesor. Tânăr, hâtru, doctor în contabilitate, dar… la ce bun. A încercat să facă materia plăcută, glumele i-au ieşit în mare parte, dar de învăţat, n-am învăţat mare lucru. Ce e demn de admirat e că a internalizat feedback-ul primit pe parcurs şi a îmbunătăţit serios cursul. Sper că pentru generaţiile următoare să fie mai bine… Şi sper să iau blestematul de PS! Mai toţi, chiar şi cei care ştiu, s-au plns de examenul final, că cică a fost greu. Mie mi s-a părut prietenos şi nu prea greu, chiar dacă n-am ştiut să fac mare lucru. Asta îmi dă emoţii…

Aici E. e eroul. Rusul fost la Andersen a ţinut sesiuni de recapitulare în toată regula… trăiască familia lui, în frunte cu fetiţa de 7 luni, care va veni în ianuarie în america.

Economic Analysis

Dacă la vremea parţialului uram acest curs (niciodată nu mi-a plăcut economia, ASEul nu ştie de ce), datorită lui D. şi N. am făcut un salt brusc spre zona de „performanţă”, şi pe lândă faptul că brusc eram pe traseu spre o notă bună, am reuşit să înţeleg mult mai mult din partea a doua. N-a fost să fie cu nota, căci în partea a doua a fost cel mai neglijat curs după management – neavând timp, m-am concentrat pe culmile disperării, finanţe şi DIA, neglijând ce era mai uşor sau mai plauzibil de trecut fără mult efort. Păcat, dar asta e. A fost un curs interesant, mai ales în partea a doua. Faptul că am făcut praf examenul final (mult sub medie, singurul scor cu care mi-e ruşine, căci am căzut de sus – noroc că nu ştie nimeni în afară de câţiva „direct implicaţi”) nu atenuează beneficiile cursului. Ray H., zis „Donald Duck”, e un personaj aparte. Haotic stil Stremţan, dar cu experienţă vastă în business internaţional, a făcut nişte analogii interesante. Colegii de la celelalte secţiuni au fost încântaţi de Susan G., altă somitate a facultăţii.

Management

Cursul cel mai dinamic şi interactiv ca formă a fost o dezamăgire ca fond. Michael Sacks e bine intenţionat şi foarte structurat în proceduri, dar n-are experienţă de management. Ori nouă asta ne-ar fi trebuit. Ne-a îndopat cu concepte gen „heuristics”, „biases”, „homosocial reproduction” (!) – dă-o-ncolo, aşa ceva nu foloseşti deloc în viaţa reală! Sunt bune de ştiut, am parcurs multe noţiuni familiare din treningurile de la Coca-Cola, dar cu insuficientă corespondenţă practică, după părerea mea umilă. Iar la examen… ne-a zis de mai multe ori că nu tre să ştim cuvintele pe de rost, doar conceptele – ceea ce am luat de bună şi am refuzat să mă căsnesc să memorez toate trăsnăile alea. Eu am crezut că am priceput conceptele, dar notele de la eseurile mele au fost modeste. E, asta e, să fie sănătos. Curs uşor, învăţat puţin, trecut lejer. Nu merita mai mult efort din partea mea – putea ieşi o notă mai bună dacă era o kestie de potriveală de caracter, da’ n-a fost să fie şi nu vom suferi din cauza asta J.

Goizueta +

Cursul de communication skills ţinut de Kembrel e plin de noţiuni familiare de presentation skills, dar şi kestii culturale – mai ales de networking – foarte utile. Ne dă un atu în plus pentru lupta cu anajatorii – se pare că nu multe şcoli au aşa ceva.

Cam asta ar fi. Semestrul următor am Financial Statement Analysis – în continua încercare donquijotescă de a pricepe ceva din finanţe-conta, Decision Modeling – cursul „Ninja” al lui N. (mai are unul „Jedi”, la anu’), idem cu statistica/decizia, competiţia de strategie de marketing, care va lua timp grămadă, IT & Operations şi Strategic Management (astea 2 cursuri de bază, celelalte opţionalele pe care le-am ales).

– networking si slujbele ca priorităţi absolute la MBA din primul minut – nu mă aşteptam.

Neşcolare:

Apa

2 kestii: în primul rând, peste tot găseşti cişmele cu apă moka. Am crezut că numai în campus, dar nu. Peste tot. Respect.

Apoi, gheatza. Toate beuturile reci vin cu 50% din volum în gheaţă. Am crezut că o să am gâtul în pioneze, dar din fericire am scăpat onorabil. Din când în când mai aud pe câte careva zicând „fără gheaţă, vă rog”, şi imediat ştiu că-i din Europa ;)…

Graba din restaurante

Kestie remarcată de Robert. Servirea e foarte rapidă la restaurante, băeţii nu pierd timpul. Câteodată e prea rapidă, nici nu te lasă să termini felu 1, de mănânci felu 2 rece, dar în general snt mulţumit. Decât orele de aşteptare europene…

Alcool dupa 23:00

Ăştia nu vând alcool după 11 seara. Ca să vezi posnă. Am rătăcit o dată cu maşina cu Suzanne să ieşim în alt judeţ unde cică se vindea… canci. Yok alcool.

Nu-i vorbă, că oamenii şi bea. În neştire. În zonele cu baruri e un lucru normal să vezi fete şi băeţi îmbrăcaţi elegant, criţă, vorbind tare pe stradă…

Cluburi inchid la 2

Altă kestie care m-a surprins e că cluburile, barurile şi restaurantele închid la 2, în majoritate. Ca să vezi, metropolă. Ce s-or fi gândit, că dacă tot nu poţi să bei… Cluburile în general sunt mai mari ca acasă, mai spaţioase. Am fost în vreo 2-3. Mi-a plăcut Loca Luna, cu muzică live braziliană, nu mi-a plăcut Club Europe, de la Periferie, ceva gen R2 din Regie, cu dansatoare amatoare şi neapetisante în cuşti, lume dubioasă. Am fost acolo după ziua lui D., coreanul. A, cu care am fost la Karaoke… fenomenali ăştia cu karaoke… bar coreean, care are în spate încăperi mici unde se află pereţi de monitoare şi grupuri variate de coreeni cântând. Am fost şi eu cu asiaticii într-un din ăla. Băi, ce cântă ăştia, ca profesioniştii. Ştiu şi versurile, tot. Am cântat şi eu, de-au duduit pereţii, şi m-am minunat cum de aveam aşa note mari la teorie şi mai ales solfegiu… Nu e uşor să cânţi curat, frate. Vocea omului de rând are tendinţe greu controlabile de a o lua pe de-alături… Aşa că respect la cântăreţi!

Internetul.

Mult mai dezvoltat ca în Europa, folosit la toate cele. Foarte util. Iar viteza de bandă… am surprins de câteva ori 150KB/sec… faţă de maxim 4 cât aveam acasă… La facultate e wireless, adică fără fir, ca şi acasă de altfel. Bine, costă de rupe, dar te şi foloseşti de el.

Hai, că vine boardingul acush. A trecut vremea… e 12:47 ora Vienei. La WC (americanii nu ştiu ce e aia WC, nu folosesc denumirea ;), şi acas’!

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s