gmsc

marţi, 17 mai 2005, 14:09

Goizueta Marketing Strategy Competition. Cea mai supărată competiţie carele se întâmplă aici, mândria şi emblema şcolii.

Competiţia se desfăşoară pe tot parcursul semestrului 2 al anului 1 şi e deschisă tuturor care au luat (sau echivalat) cursul de marketing în primul semestru. E un fel de proiect de consultanţă, de fapt – vin companii („clienţii”) cu diverse proiecte (anul ăsta au fost 8) pentru care plătesc şcoala (o sumă semnificativă) pentru serviciile de consultanţă ale studenţilor. Nouă ne convine, că e un exerciţiu academic-real foarte bun, iar lor, pentru că e… consultanţă ieftină! ;)

Proiectele se presupune că sunt de strategie de marketing, dar sunt foarte diverse – de la strategia pentru Coca-Cola în canalul „cazinouri” la strategia pentru întreprinderi mici şi mijlocii a lui IBM, branding şi segmentare generală pentru Latin American Pay TV sau strategia de online banking pentru SunTrust. Competiţia (miza e premiul 1 – 6000$, premiul 2 – 3000$ de echipă, plus glorie :) ţine locul unui curs, deci la sfârşitul semestrului trecut fiecare a licitat puncte ca pentru un curs, fiecare pe proiectele în care era interesat. Şi aşa s-au format echipele. Nu s-au cunoscut până la începutul acestui semestru, şi nu se ştia cine pe ce a licitat. Mie proiectul de banking online mi s-a părut cel mai interesant, şi am „biduit” cele mai multe puncte pe el. Aşa am ajuns în echipa „Radiant”, proiectul SunTrust (pentru istorie, cu E., S., M., M. si S. (P., alt S.)).

Şi a început… în fiecare săptămână (mai mult sau mai puţin) aveam de livrat ceva. A început cu „definirea probleme”, „issue tree”, diverse rapoarte, planul de cercetare, sondajul în sine, analiza, recomandările rezultate, raport preliminar, raport final, prezentare finală. Aşa, ţinându-ne în… Shah (profesoara coordonatoare se numeşte Reshma Shah) s-au asigurat că nu tragem mţa de coadă şi că muncim tot semestrul, nu numai ultima lună. Aveam ore mai multe chiar ca la un curs obişnuit – o oră cu profa, una cu „ghidul echipei”, o persoană din anul 2 care ne îndruma în caz că o luam pe arătură. Apoi mai erau „cursurile de vineri”, sesiuni epuizante de 3 ore în care aveam revizii asupra unor aspecte relevante din cele mai importante materii studiate, ca să ne ajute la munca propriu-zisă.

De la început ni s-a spus că va fi muncă multă, mai multă ca pentru un curs „simplu”, dar că kestie tare.

La început, nu ne-am omorât cu firea, a fost destul de lejer. Primele „livrabile” au venit destul de natural. Dar apoi… ultima lună a fost nebunie. Am avut de scris un raport de 50 de pagini, la care am lucrat o săptămână ca nebunii, şi la cel preliminar, şi la cel final – raport care, am aflat la sfârşit, a contat ca 50% din evaluarea finală. Raportul a fost evaluat şi notat de către client şi profă. Noi am avut ceva probleme cu lucrarea, clientul nostru n-a fost mulţumit de anumite kestii (unde ziceam că banca lor nu e grozavă online) şi a cerut ceva schimbări. Mă rog.

În acel timp aveam şi examene, şi termene limită la tot felul de proiecte… am fost şi la Adi la Ann Arbor… a fost crunt.

Echipa s-a dovedit solidă, în ciuda faptului că nu avea nici o „vedetă a şcolii” în componenţă. Probabil mai bine. Nu ne-am ciondănit decât pe final…

Când s-au terminat examenele, dar mai era marele hop. Prezentarea finală, în faţa a 40 de „juraţi”. Sistemul a fost interesant: fiecare „jurat” – diverşi „executivi” de nivel mediu şi înalt de la varii companii de calitate – vedea 2 echipe. Juraţii se roteau între săli, astfel încât acoperirea a fost destul de uniformă. Au fost 140 de juraţi – un eşantion suficient de semnificativ ca să atenueze subiectivismul, oboseala, etc. Se dădeau note pe o scară oarecare în funcţie de anumite criterii (conţinut, prezentare, prezenţă, etc.). La sfârşit se făcea punctajul sec, care conta pentru 50% din nota finală.

Am muncit ca salahorii pentru prezentarea finală (şi încă alţii au muncit şi mai mult!!). Ultimele săptămâni, altceva n-am făcut, zi şi noapte, cu pauză de masă, atât. Am tot bibilt-o, ne-am şi ciondănit, ce să punem, ce să nu punem… repetiţii… am făcut repetiţii şi cu profa, şi cu un eşantion reprezentativ de vedete din anu 2 adunate de ghida noastră. Toţi au fost foarte plăcut impresionaţi, ne-au zis că e cea mai tare prezentare şi că avem mari şanse. Nasol… mie nu-mi place această postură… uşor de culcat pe-o ureche… dar oamenii sunt diferiţi – dacă pe mine mă îngrijorau laudele (bănuiam, cum ne-a şi zis unul din anul 2 că alte echipe or fi ele în stare mai proastă acum, dar pot recupera pe ultima sută), pe alţi (2) colegi îi încurajau, şi erau de o hiperîncredere care mă scotea din sărite (şi nu numai pe mine). Sntem buni, ziceau, ceilalţi n-au cum să fie aşa buni. Să iau foc, nu alta. Cum poţi subestima competitorii în halu ăsta?! Oameni de foarte bună calitate, toţi… mă rog, ne-am cam râcâit, eu am venit (bineînţeles pe ultima sută de metri, din păcate) cu nişte idei creative – prea trziu, din păcate, dar ce să fac dacă n-a venit inspiraţia cu transpiraţia. Una peste alta, a venit ziua prezentării. Prezentarea 30 minute, întrebări şi răspunsuri alte 30. De astea îmi era mie frică… Eu n-am prezentat, am mânuit tastatura. A fost şi asta o experienţă interesantă – prezentarea era punctul meu forte. Dar au fost câţiva factori… una, că am lucrat la fişierul propriu-zis, l-am animat, l-am bibilit, îl ştiam bine, astfel încât m-am sincronizat foarte bine cu vorbitorul. Cei din anu 2 au zis că asta e foarte important şi nu toate echipele o au, aşa că mi-au recomandat să stau cât mai mult la „volan” (bine, putea să înveţe şi alt coleg, dar ar fi însemnat timp). Apoi, 6 prezentatori în 30 de minute era prea mult. Secţiunea mea (care nici nu-mi plăcea în mod deosebit) era foarte scurtă – prea scurtă. Aşa că am combinat 2 secţiuni pentru un al cincilea vorbitor. Nu în ultimul rând, nu mă împac cu repetiţiile deloc. Nu mă pot concentra, pentru că de fapt exersez diverse scheme pentru prezentare, şi iese de obicei cam haotic. Plus că nici n-am exersat prea mult, lucrând la fişier. Datele problemei sunt altele la prezentarea propriu-zisă, unde n-am dat rasol niciodată pâmă acum – dar colegii mei n-aveau de unde şti. Aşa că la repetiţii nu am excelat, aşa că nu a fost mare pagubă să nu prezint. Iar când am văzut cât mai era de lucru atât la fişier, cât şi la spiciurile fiecăruia, m-am bucurat că nu prezint. Era în continuare oarece teamă de întrebări, unde era musai să contribui, altfel ar fi dat prost, dar am repetat răspunsurile la ce aş fi sărit eu în seara de dinainte, şi am dormit mai liniştit.

Şi a venit ziua prezentării… totul bine organizat (de către cei din anu 2), multă lume importantă, multă importanţă evenimentului.

Am prezentat de pe laptopul meu legat la retroproiector, că pe el am repetat şi îl ştiam. Mi-au zis în seara de dinainte – vezi să nu uiţi cablul de alimentare… am râs – cum să uit?! Dimineaţa, am vrut să fiu mai şmecher şi am luat şi mausul, pentru uşurinţă; l-am împachetat, şi… am plecat. Fără cablu. Mi-am dat seama când am intrat în sală… noroc că înaintea noastră a fost echipa lui Jeff, singurul care are modelul meu de calculator din clasă, şi i-am cerut cablul. Noroc că îl avea…

Şi am început noi prezentarea… eram un pic obosit, dar a mers, ţaca-paca, slaidurile, când în mijlocul spiciului Emelinei, dintr-o dată văd ecranul albastru, cu ceva text pe el: fatal hard disk error, begin physical memory dump to harddrive. Adică mi-a crăpat hardul, cum se zice la germania. Nu mi-a venit să cred… în interval de vreo 2 secunde, următoarele mi-au trecut prin cap:

1. ce-i asta?! 2. ştiu ce e… nu se poate aşa ceva!!! 3. de ce acum?!?! De ce-mi faci una ca asta?!? (vorbeam cu calculatorul, faţă de care aveam intensă afecţiune) 4. Nu se poate, nu se întâmplă… 5. HP, fir-ai tu să fii… NU CUMPĂRAŢI HP!!! 6. Auăleu 7. Ce fac? 8. restartez de la buton 9. hop! Trec pe calculatorul normal din clasă

Am sărit repede, am deschis emailul, am descărcat prezentarea (în timp ce Emeline, fără a se uita înapoi – habar n-avea ce se întâmplase – zicea „şi după cum puteţi vedea în graficul din spatele meu…” iar în spatele ei era ecran albastru cu text sec fatalist) şi, până să termine ea slaidul, am schimbat sursa proiectorului şi imaginea a apărut prompt… n-a durat mai mult de 30 de secunde, cred. Şi prezentarea a curs binemersi până la final. Ulterior am aflat că deja organizatorii alergau pe coridoare – credeau că s-a stricat proiectorul…

NOROC că – mă legasem la reţea înainte şi pe celălalt calculator, să văd nişte slaiduri încă o dată. NOROC că au schimbat de curând versiunea de office de pe calculatoarele şcolii, că în trecut nu mergea animaţia… NOROC că OBSERVASEM asta cu câteva zile în urmă… şi NOROC că nu m-au lăsat ăştia să complic prezentarea prea mult cu ataşamente, filme, muzică (n-am avut timp, că poate-i convingeam!..), căci n-ar fi mers cu fişierul descărcat de pe email.

Prezentarea a mers bine, iar întrebările au mers şi mai bine, neaşteptat! Am avut slaid pregătit pentru aproape toate întrebările, de au rămas ăia cu gura căscată. Juraţii au fost daţi pe spate, toţi ne-au lăudat la sfârşit, inclusiv recuperarea incredibilă dupe catastrofă.

După prezentare, au început svonurile. Cei din anu 2 vorbeau de noi, IBM şi Acuity ca având cele mai mari şanse. Kodak, altă echipă foarte bună, a avut ghinion de nişte juraţi foarte ai dracului, rău intenţionaţi, cu întrebări în afara scopului prezentării – surprinzător! I-au făcut cu ou şi cu oţet aiurea… păcat.

Echipa Coca-Cola cică a avut o prezentare extraordinară, dar i-au înfundat rău la întrebări… îi întrebau finanţe, şi ei răspundeau cu promoţii… Bellsouth au fost buni, dar şi ei au avut probleme la întrebări.

Deci toată lumea în aşteptare…

Seara festivitatea a fost într-un club, cină, şi apoi anunţul câştigătorilor. Ne-au aşezat la mese, iar noi eram în capăt de tot, urmaţi de Acuity şi IBM pe cele 2 laterale. Le-am zis – probabil aranjamentul nu e întâmplător, să vezi că astea sunt locurile 1-2-3. Şi cum noi eram ultimii, conform scenariului însemna că câştigăm :) .

Şi se anunţă – locul 3, Acuity. În acel moment am zis: cîştigăm. Se potrivea scenariul.

Felicitări, lalalala, suspans.

Locul 2…. suspans…. SunTrust. Adică noi. Sentimente amestecate – e foarte bine, dar când eşti aşa aproape de locul 1… eram şi favoriţi…

Locul 1, IBM. Ăştia au fost desfiinţaţi la repetiţii, nu le-a plăcut, au zis că sunt plictisitori, conţinutul era bun, dar prezentarea n-are de nici unele. Au avut şi 2 oameni bolnavi, plus Navjit cu baston (o! N-am zis de Navjit… a făcut skydiving, dar nu în tandem, ca noi, ci singur… se putea, o metodă accelerată.. sikh nebun… şi a căzut destul de rău, s-a lovit sdravăn la un picior, de a umblat o săptămână cu baston… zicea că e perfect pentru a atrage mila juriului, hehe). Svonurile de dinainte de ziua prezentării nu le dădeau şanse la IBM… eram noi şi Kodak… dar în ultima noapte au pust totul la punct, au inserat filme (chiar eu i-am ajutat tăind un videoclip!) şi prezentarea lor a mers extraordinar. S-a întâmplat cum s-a prezis… au venit unii din spate şi ne-au „făcut” la potou. Bravo lor…

Nu se ştie exact unde s-a făcut diferenţa. E posibil ca raportul scris să fi făcut-o… clientul nostru a cam strmbat din nas, iar ei au avut cică un raport excepţional, cu client urcat pe pereţi de mndrie. Poate asta, poate şi prezentarea… oricum, una peste alta, mai bine pe 2 decât deloc (mie chiar îmi convine, le (si ne) mai taie la unii din nas. Am cules gloria, dar nu şi invidiile. Mă coafează…

(…)

ieri a fost festivitatea de absolvirea a generatiei 2005. trist… abia mă obişnuisem cu ei, şi acum pe mulţi n-o să-i mai văd niciodată. La anu’, la noi, o să fie jale mare…

am cunoscut deja câţiva studenţi din programul de 1 an, accelerat, care ni se vor alătura în vară. Un bulgar înalt şi simpatic s-a făcut deja remarcat în rândul colegelor mele din gaşcă… hehe… în curând o să zumzăie pe aici de feţe noi, iar noi vom fi „bătrânii”… ce kestie…

Acu mă duc să caut apartament pentru la anul, dacă mă mut cu Navjit. Trec şi pe la A.S., ultima vizită (mâine pleacă!! Incredibil…).

Ajunge pe azi.

La revedere.

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s