anu 2

luni, 26 septembrie 2005, 00:51

pfuai cum trece timpu’… am venit deja de 20 de zile si n-am apucat sa scriu o iota. De unde credeam ca o sa vin “ca in vacanta” la scoala, dupa vara de munca de salahor, iata ca am dat si aici de aglomeratie si program incarcat…

vizita acasa fu deosebit de scurta, dar mai bine decat nimic. Imi pare rau ca n-am apucat sa vorbesc mai mult cu prietenii, ca sa nu zic de familie… am plecat cu inima indoita, de pretenii de aici chiar s-au suparat cand le-am zis ca nu ma bucur ca ma intorc…

intre timp m-am obisnuit, incet-incet. Parca adaptarea fu mai anevoioasa acuma decat prima data cand am venit! Mi-am intrat greu in ritm, asta si fiindca scoala a inceput a doua zi dupa ce am aterizat. N-am simtit cine stie ce diferenta de fus orar, doar ca in prima noapte m-am trezit din 2 in 2 ore, iar in primele zile ma trezeam invariabil pe la 7… io, sa ma trezesc la 7… ce bine a fost! Intre timp, cu primele nopti putindormite, am intrat din nou in ritmul “normal”.

Scoala a inceput cu “lead week” si “capstone challenge”. Ceea ce a fost bine, ca n-am intrat in cursuri ca berbecii. Capstone challenge a fost un fel de teambuilding
cu cei din programul de 1 an, care au avut o vara de cursuri intensive, iar acum in semestru’ 2 intra cu noi in rand si terminam impreuna. Sunt 55 de insi, strans uniti de experienta nebuneasca a verii (cu scoala de dimineata pana seara, foarte condensat). Interactiunea noastra cu ei inca lasa de dorit, din pacate. Cum is oamenii, se formeaza repede gasti, care greu se sparg. Sa vedem.

Lead week au fost de fapt… 2 zile in care, impartiti pe echipe, a trebuit sa strangem bani pentru ajutorarea celor afectati de Katrina lu’ Orleans. Echipa noastra, dupa o sesiune de brainstorming in care am zis ferm convinsi ca NU vrem sa facem munca prea solicitanta, am decis pana la urma… munca solicitanta: am spalat masini. Sistemu am inteles ca se aplica mult aici: cum ai o cauza caritabila, te duci la o statie de schimbat uleiu, aia iti dau furtun si apa in spatele cladirii, iar tu speli masini. Am avut pancarte zicand ca spalam masini pentru uragane, si iata cum am strans 550$ bani negri, netaxabili, de la 10 dimineata la 3 dupamasa. Munca a fost intensa, te face sa apreciezi ce vieata de puf are unii, printre care te numeri… am facut un gat deosebit de rosu (red neck) de la soare. Cealalta jumate de echipa au fost pe la terenuri de golf, si au facut ramasaguri: platesti 5 dolari, si primesti 100 daca nimeresti gaura cea mai dificila, din prima. Au strans si ei vreo 400$.

Suptsemnatul doritu-si-a sa faca bani fara munca, asa ca am mers pe la complexe de apartamente si am obtinut reduceri de taxe si chirie pentru sinistrati – a mers insa mai greu, daca aveam mai mult timp puteam strange mia de $ necesara doar din asta, caci o luna de chirie scutita e in valoare de 800$… pana la urma, tot am spalat masini… da’ acum ma pricep la fix la spalat masini. Ce folos, caci nu-mi doresc sa mai fac asta vreodata..

Boon.. fix inainte sa inceapa saptamana cursurilor, mi-a crepat windowsul pe laptop.. eu am crezut ca a crapat hardu’, da-i ingrijorare… si lu N. i-a crapat similar, in interval de cateva minute!!

Asa ca a trebuit sa formatez si sa reinstalez windowsu… carele am reusit abia dupa vreo saptamana, caci programul s-a incarcat brusk. In prima saptamana am fost la mai multe cursuri, sa-mi pot alege. Pana la urma, programul arata asa: Contabilitate manageriala, Seminar de Marketing, Companii Multinationale, Finante internationale, Supply chain management. Semestrul viitor va fi hard-core.. is niste cursuri faine, da’ grele.. asta e. semestru’ asta pare ok, desi inca nu mi-am intrat in ritm.. nici casa nu e gata. M-am mutat cu N. intr-un apartament fain, cu 2 camere, 2 bai, sufragerie, bucatarie si… shemineu, care nu stim daca mere au ba. Am cumparat o masa si scaune de la Ikea, masa e montata, scaunele inca nu – zac pe jos pe bucati in sufragerie – e un haos…

Am luat de asemenea un balansoar si niste “bean bags” comode – va arata nostim cand om face ordine in toate… peripetii au fost cu mobila din camera mea.. am inchiriat cu N. si A. un camion de la Home Depot. Am incarcat mobila mea si am plecat.. A. a vrut sa stea in spate, noi – nnaah, nu caaade… si a cazut. Biroul meu. Si noi n-am vazut. Ascultam veseli Prodigy, cand la un semafor aproape de casa ne zice un om ca am pierdut ceva. Unde? Mai in spate. Mai in spate era aproape de casa mea, la nu mai mult de 5 metri dupa ce verificase A. ca totu e in regula si se urcase in cabina… biroul, in care depozitasem si televizorul mic GoldStar, zacea pe marginea drumului, pus de cineva… am avut mare noroc, putea cadea la cineva pe capota, aia eram… l-am incarcat la loc, si e inca functional.. un pic sifonat pe la incheieturi, dar isi face treaba… televizorul MERGE…

Fu o zi lunga, cu mobila. Intre timp mai am doar o cutie de desfacut, din ce am lasat aici.. camera e aproape gata, dar nu de tot.. poate vikendu viitor, ca azi nu mai am kef.

Pachetul de acasa a ajuns in 3 zile, cele din elvetia in 3 saptamani!

..Si uite-asa am intrat din nou in ritm. Mult de lucru, mult de citit, si dureaza cititu, fir-ar. M-am dezobisnuit.. avem din nou proiecte, grupe de studii la fiecare materie… treaba serioasa.

Uragane n-au ajuns pe-aici. E cald, chiar foarte cald in unele zile, ca in bucuresti in iulie (!). am auzit de inundatiile de acasa… nasol.

Azi am fost cu N. si J. la pista de automobilism de aici. N. s-a inscris sa se dea cu masini de curse adevarate… contra 375$ te invata un pic, apoi iti dau drumu cateva ture cu masini de curse adevarate, pe pista.. fain, interesant.

Au terminat cladirea noua la scoala. Mai mult spatiu, nu mai e santier… incredibil cat de repede a trecut. Arata foarte fain acuma.

Senzatie ciudata, ce repede se trece de la mentalitatea de “anu1” la “anu2”.. acu 3 luni inca credeam ca nu voi fi niciodata ca “aia din anu’ 2”.. aveau un aer altfel, relaxat, increzator.. acu cand ma uit la astia de anu 1, imi vine sa rad.. ce mici par, ce “necopti”, stresati, saracii, fata de noi, carele vorba aia, acuma stim mersu’.. si da, am ajuns sa fiu si io ca aia de anu’ 2… incredibil.

Continuand traditia fotbalistica elvetiana, am participat la Goizueta Games, anu 1 contra anu 2, la fotbal. Culmea, am dat si gol (!), pentru un rezultat egal, 3-3. mare kestie in cariera personala…

In rest, nimic nou. Tot cu bicicleta la scoala, tot multa treaba.. acuma pe langa cursuri mai sunt si responsabilitatile de la cluburi, de marketing, business international si clubu sportiv… copiii de anu 1 care vin sa ceara sfaturi non-stop (ce nostim … va trece deosebit de repede anu’ asta…

Reclame

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s