Boston (continuare)

joi, 3 noiembrie 2005, 22:45

De unde sa incep… ma inerveaza ca traiesc intens anumite emotii in timpul zilei, merg pe strada recitand povestea pentru blog, frumos ornamentata cu metafore,
si pana seara uit… uit tot, parca nici n-ar fi fost…

Stau in pat in camera si mi-i un soooomn… am plecat cu parere de rau de la ritz.. am gasit acest hostel pe internet. Aseara inainte sa plec la cina mai aveau
locuri, cand am venit de la cina nu mai aveau… am sunat insa, si am gasit. O camera singur (aveau si multiple), 60$. Nu e rau pentru boston.. da’ conditiile…
hostelu apartine de YWCA, care cred ca-i ceva organizatie de femei. Sunt multe dame mai in varsta care stau / spukenesc pe aici, iar unele par cam… shuki.
Camera n-are baie, toata cladirea arata ca un camin de-al nostru, un pic in mai buna stare ca grozavesti, dar doar mocheta pe jos si baile curate fac diferenta…
in rest, miros de casa de oameni batrani, totu e asa… nu stiu, senzatia aia ca iti vine sa te feresti sa atingi obiecte… noroc ca cearsafurile s curate..
si damele de la receptie cumsecade, mi-au imprumutat o carte despre boston..

Doar am lasat bagaju si am luat-o la picior, cu camerele de luat vederi sumese… si am pozat pan-am obosit. Foarte fain orasu… foarte fain. Stil colonial, are
ceva din europa, dar totusi nu e. Sharmant. Arhitectura veche, in culori de toamna.. am mers prin Boston Common, cel mai vechi parc public din america, fost loc de
pasunat (gen targu vitelor la noi), si am apucat pe Freedom Trail – un traseu marcat cu o linie rosie pe shosea, care trece pe langa niste locuri si monumente
celebre din bostonu vechi. Cum ar fi casa de la al carei balcon s-a citit declaratia de independenta in 18 iulie 1776, si altele. Am mancat la Bell in Hand, cea mai
veche taverna din america (1795) si am intrat de curiozitate in cel mai vechi restaurant din america, oyster union house. Si apoi.. cel mai sharmant cartier
pe care l-am vazut aici: Little Italy. Italia ai’ mica e ca America din filmele cu De Niro… rupta din Nashu, nu alta… si cel mai Bestial (ca alt cuvant in nu gasesc) e sa-i auzi pe italieni coborand din masina vorbind la telefon englezeste ragusit, EXACT cu accentu mafiot a lu DeNiro din filme.. daca inchideam ochii ziceam ca-i iel. De departe highlightul zilei.. nasol e ca se intuneca foarte repede de-acuma… la 5 gata, a apus de mult. 4 ore am mers pe freedom trail, oprind din 10 in 10 metri sa fac poze. Bine c-am fost singur, ca innebuneam orice insotitor…

Interesanta expozitia de papuci din parc. 2037 de perechi din cele mai diverse incaltari expuse in parc, exact cati americani au murit in irak. Bostonu e democrat…

Vorbit acasa. Si mi se facu un doooor…. nu mai voiam sa inchid, vorbind cu sormea…

Cre ca mai aveam de zis, da’ am uitat. M-am intalnit seara la cina shmekera cu Nigel, un coleg cu un an mai mare care lucreaza la un proiect de consultanta aici,
sper sa ma intalnesc si cu Michal care vine intmplator vikendu asta aici… de la o varsta observ ca pana si mie incepe sa-mi fie urat singur…

Maine la Harvard si MIT. Din pacate sezonu de vazut balene s-o incheiat de fix 4 zile… asta e. Muzee vom baga.

Dar acum, somn. Noapte buna…

vineri, 4 noiembrie 2005, 22:57

am uitat sa mentionez ospatarii romani de la restaurantul Pagliuca’s ). Stateau afara si i-am auzit intamplator vorbind de ceva „inspectie”, fraza asezonata frumos
cu injuratura specifica. Azi am auzit romaneste intr-un magazing de chitari in care am intrat (am primit ghitara de la john inapoi si am cumparat un straifen
si niste poetznturi pentru cantat).

A propos de cantat, am descoperit muzica indiana, mai cu voia, mai fara voia lui N. Mai fara voia, ca imi plac unele melodii care lui nu-i plac . De
exemplu asta pe care o ascult acuma. E nostima si foarte muzicala. Lui nu-i place ca-s versurile cam toante. Cam ca noi si o-zone… care inca mai rezista in top,
ii aud pe maia hi maia hu aproape peste tot unde se canta muzica. Inclusiv la BOWLING!!!

Ia sa mai punem o data melodia respectiva. Si ia s-o incarc si aici – pentru cine vrea s-asculte. E din ceva film – ca mai toate produsele lor muzicale. Ei asa stiu melodiile: „din filmu ala”. Mari consumatori de filme.. aualeu. Io mai fac michteaux de ei, asha mai cu atentie, sa nu se supere. Interesant popor.. complet alta lume. Abia astept s-o vaz.

Azi am umblat nu mai putin de 9 ore si ceva. Nu m-am putut trezi prea devreme – deh, oboseala acumulata. Abia pe la 12 am plecat, am si uitat ca aveam mic dejun..
carele se termina la 9… eh. Maine.

Am luat-o la picior cu gandul sa ajung pe o strada cu case si copaci colorati pe care o ginisem din prima zi, iar apoi ura spre cambridge, sa vad MIT si Harvard.
Strada, tot cartierul de altfel, a fost fabuloasa. Copaci colorati nebun, si case foarte meseriase, mari, caramida, stil original ceva intre europa si america,
vechi si foarte, foarte charmante. Am facut la poze sa-mi cada mana, nu alta. Abia cand am ajuns la barul „Cheers” (ala care a inspirat serialu) mi-am dat seama
ca furat de peisaj am uitat sa… filmez! Asa ca am luat prnzu la „cheers” si m-am intors sa filmez un pic. Dupa care valea spre cambridge peste podu harvard.
Asa am aflat ca de la M.I.T. (Massachussets Institute of Technology) la Harvard (cele 2 scoli-emblema ale Bostonului, sau, ma rog, Cambridge-ului american, ca
practic is in orasu Cambridge) e cale luunga, sa tot meri. Sh-am mars. Am ajuns la Harvard cand se-ntuneca, din pacate. Dar fu fain si asa, am vizitat campusul
biznis sculului pe intuneric. Intr-adevar impresionant harvardu. Se vede banu pe ei… in librarie aveau 8 (opt) ecrane mari plate, 4 stnga, 4 dreapta, cu alde
bloomberg si din alea. Plus calculatoare cu 2 monitoare, cica numa pentru „exchange”. Bineeee… dar nu numai atat. Campusu, desi vechi, ceea ce e fain, cu caramida
n stuff, foarte curat si bine ingrijit. Arata ca nou. Spre deosebire de M.I.T., care e mai asa tip ASE, si inauntru (!). scoli cu traditie, vechi, nu apuca sa
renoveze in fiecare an… ai nostri din hatlanta au construit cladirea noua acu cativa ani, iar cea mai noua anu asta, asa ca avem noroc de stil modern si nu
miros de ASE.. avantajul astora e ca odata cu mirosul de ASE vine si senzatia de traditie.. si „putere”, nus’ cum sa zic. Interesant, oricum. Ma bucur mult
ca am ajuns la Harvard, un fel de Mecca in domeniul educatiei si shtiintzei, cel putin pentru mine.

Dup-aia inapoi pe jos, pe alt drum, pe lnga rau, pe lnga gard, de am crezut ca nu se mai termina. Trebuia sa ma intlnesc cu Michal, o colega care veni si ea
la o conferinta, da’ n-o mai venit in oras, asa ca singurel am colindat pe intuneric la lumini de felinare, pana am mncat la California Pizza Kitchen – un fel de pizza hut (de la noi, nu de la ei, adica un pic mai spalat), despre care am avut un caz anu trecut, si fui curios. Si uiteasa, dupe mai mult de 9 ore de mers, ajuns-am acasa.

Pregatit de somn… noapte buna! Maine avem planificata ziua muzeelor. Sa vedem.

sâmbătă, 5 noiembrie 2005, 20:12

smbata seara si eu s deja in camera… pai da, ca singur prin metropola nu prea am ce face, ca doar nu m-oi duce prin baruri sa beau singur si sa agatz gagici.
Plus ca mi-o ajuns pe azi, am plecat de la 10 deacas. In sfrsit am reusit sa prind micu dejun, la 9 fara 2 minute. Deprimant loc… restaurantu e si mai deprimant
ca restu.. numai dame in vrsta, vreo 2 cupluri tinere si atat.. vai, deprimant. Omleta, de altfel destul de buna, deprimanta si ea… senzatie de slinos.. am
plecat cat am putut de repede. Am mers pe jos pana la acvariu, ceea ce a prilejuit niste poze (record azi – 216 la numar!! Nici nu stiu cum s-au adunat atatea…
si am mai sters din ele… am tras multiple cadre cu acelasi peisaj, sa prind „optimul”, poate de-aia). Acvariul, nu cine stie ce, mai saracutz ca cel din barcelona.
Da’ am pierdut ceva vreme de-aia.. apoi am luat-o spre muzeul de stiinta, pe drum am vazut un comeiant stradal la lucru, precum si niste freestyleri elvetieni spectaculosi. Dat fiind ca metroul pe acolo e in reparatii (cred ca in cauza lui Big Dig – cel mai mare santier de constructii din lume, fac o autostrada subterana pe sub bostonu vechi), asa ca am luat un autobuz inlocuitor, unde m-a lasat soferu sa urc fara bilet (!!). a propos, metroul e, si el, cel mai vechi din america, pe la 1890siceva. La muzeul de stiinta am pierdut o gramada de vreme… foarte interesant cum prezinta ei kestiile, predau stiinta ca in joaca, foarte interactiv, cred ca as fi petrecut SAPTAMANI in acel muzeu cnd eram la scoala, in loc de ore, sau in afara lor. Nici n-am avut timp sa vad / incerc toate celea, am vazut doar un spectacol despre electricitate, cu fulgere adevarate create artificial, m-am jucat cu niscai aparate, am descoperit ca am ochiul drept dominant (!), dar cel mai intrigant a fost masurarea auzului. Era un buton pe care-l dadeai la dreapta sa cresti frecventza. Eu am ajuns la maxim (5250) si tot auzeam… interesant, ca altfel s cam surd…

erau niste maimute vii intr-o voliera, la care aud in spate: stiu ca poate e o intrebare stupida, dar… fac oua? Ma intorc repere – o fata in totat firea, parea studenta….

am mncat de cina intr-o pizzerie micamica, de genul celei din napoli, foarte nostim, si apoi o inghetata italiana. Deh, little italy…

mi-e somn. La culcare. (In rest nimic deosebit). Noapte buna…

Reclame

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s