Kobe si Vick

Duminica trecuta a fost baschet. Meciul de deschidere al sezonului NBA in Atlanta, cu LA Lakers. Am mers cu B., am ajuns la Philips Arena, unde… nu mai erau bilete. Asa ca… am cumparat de pe piata neagra. La propriu ;). B., turc fiind, are negociatul in sange, da’ cu baetii cat casa nu am avut mare reducere… « sistemul », un pic mai precaut ca la noi – nu ca smenarii de la Patria in mijlocul strazii, dar umblau si aici pe trotuar, iti ziceau sa mergi cu ei, vorbeau cu glas scazut, in vorbe putine si prin semne unde puteau. Se credeau in filme cu mafioti.. senzatia a fost oarecum… nesigura, m-am bucurat cand am scapat. A meritat – probabil unul din putinele meciuri cu Philips Arena (aproape) plina. Deh, inceput de sezon, speranta moare ultima…

LA Lakers nu mai e ce-a fost, doar Phil Jackson antrenoru si Kobe Bryant au mai ramas din campionii de acum cativa ani.

Meciul a fost… cu istoric. Atlanta a inceput in forta, conducand dupa primul sfert cu vreo 10 puncte, poate in amintirea colegului lor de echipa care murise in urma cu o luna. LA nu se gaseau pe teren.. Kobe Bryant ce mai misca, inscriind probabil 70% din punctele echipei in primul sfert. Kobe Bryant.. scos nevinovat, se pare, in proces (nu stiam), fluierat copios de asistentza, probabil din aceasta cauza, a fost nu cu una, cam cu 4 clase peste toti ceilalti de pe teren. De departe cel mai bun jucator de baschet pe care l-am vazut vreodata « live ».

In al doilea sfert LA a egalat rapid, sfertul incheindu-se echilibrat.

Al treilea sfert a fost macel. Kobe a facut ce-a vrut din sarmanii mei Atlantzi.. piruete, pase, cosuri din pozitii imposibile, slam-uri in ciuda… pe tot terenul… i-a adus aproape de unul singur la vreo 10-15 puncte avans.. fapt e ca si ceilalti lakersi parca au schimbat cu 2 trepte de viteza in sus.. atata, vreo 10 minute, si gata.. s-au linistit, si au incheiat meciul confortabil undeva intre 15 si 20 de puncte distantza.. exact cate nu stiu, ca am plecat cand mai erau 5 minute, sa nu prindem aglomeratie la iesre. Oricum am prins, ca in hol am gasit o consola cu joc electronic de baschet tip playstation care era libera, si ca urmare am prestat un joc.

Vas’z’ca… Atlata probabil to coada clasamentului, iar Kobe… se vede, dom’le. Parca e una cu mingea. La nici un alt jucator de pe teren n-am vazut atata lejeritate in miscari, naturaletze.. parca ar fi jucat Brazilia cu Irlanda de Nord..

Georgia Dome e o arena acoperita cu capacitate de 70000 locuri. Iar duminica asta am apucat in sfarsit sa bifez si mult planificatul meci de fotbal. American. Din intamplare am aflat saptamana trecuta ca Sean are bilete la meciul de NFL Falcons-Green Bay Packers. Si am zis, spontan, hai si eu.

Saracu Sean a avut duminica internationala, ca au mers si T. si M., si a trebuit sa ne explice la tot pasu’. S., ca un consumator adevarat de fotbal, avea miniradiou’ la el, ascultand comentariul si privind meciul.

FOARTE interesant.. odata ce intelegi regulile, e un joc foarte interesant. Diferit de majoritatea « jocurilor sportive » cu accent pe un grup restrans de indivizi. Aici e o intreaga risipa de resurse.. umane pentru a atinge un scop destul de simplu si etern : sa aduci mingea dintr-un capat de teren in altul.. urmand desigur niste reguli.

n-o sa ma apuc sa esplic acu jocu… cel mai bine il inveti urmarind cu preteni la televizor sau pe stadion.. e complicat si sofisticat, dar fain si relativ usor de inteles, daca il inveti live, « pe caz ».

spectatorii, pasionati.. unu in fata mea se ridica la fiecare faza importanta in picioare si aplauda si striga la ei « aparareee, tre sa luam mingeaaa ! » (de parca ei nu stiau..) l-am rugat sa stea jos sa putem vedea, si mi-o zis ca « asta-i meci de fotbal, asta se presupune sa faci – te ridici in picioare si faci galagie »… mi-o venit sa-i zic vreo 2 sarcastice, da’ m-am abtinut..

Atlanta Falcons, primii in clasament la mijlocul sezonului, au jucat cu Green Bay Packers, ultimii in acelasi clasament. Acasa. Si au pierdut ca niste fraeri.. Michale Vick, cel mai bine platit jucator de fotbal american, de care depinde in foarte mare masura jocul falconetzilor, a avut o zi mediocra. Doar la sfarsit, cand nu se mai putea face aproape nimic, a scos din joben cateva pase magice… prea tarziu..

Mai ramane sa merg la un meci de fotbal american din campionatul universitar, care aici rivalizeaza serios NFL ca popularitate ( !), si la baseball – carele sezon va incepe abia la primavara.

Mai voiam sa zic de mancare… spre surprinderea mea generala si personala, anul asta am fost la Willy’s o singura data ! de unde mancam la ei de cateva ori pe saptamana, si-mi placea tare.. se pare ca mi-o ajuns, brusc si dintr-o data… nu-mi mai arde de mancare mexicana prea tare.. am dat-o pe mancare indiana (si ca sa ma obisnuiesc, dar si pentru ca e delicioasa), probabil ca si de asta o sa ma satur..

In rest… mi-e somn. Nici nu vreau sa ma gandesc ce de treaba asteapta… noapte buna.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s