i-am spus suedezului despre teoria mea care pune sub semnul intrebarii notiunea de "greseala omeneasca". adica virgula cum ar veni noi nu facem greseli, ci actionam in fiecare moment conform cu 2 factori simpli: prioritatile personale si factorii externi care influenteaza situatia. notiunea de "greseala" apare doar ulterior, cand se modifica din oarece motive una din cele 2 dimensiuni. cand te uiti inapoi si zici "am gresit", de fapt esti deja intr-o alta situatie, ori ai primit informatii noi, ori ti-ai schimbat prioritatile, ori factori externi de stres s-au modificat sau au disparut. oricum ai da-o, conditiile nu mai sunt aceleasi cu momentul in care ai luat decizia.
iar daca in momentul deciziei zici "gresesc", e imposibil, pentru ca vei lua decizia care ti se pare corecta (sau, ma rog, in avantajul tau, in orice forma mai mult sau mai putin deghizata ar fi el) IN CONDITIILE DATE. teama de a gresi e de fapt teama de schimbare a factorilor de stres, e urmare a incertitudinii. gresit e doar sa spui ca "am luat cu buna stiinta o decizie care nu ma avantajeaza". aiurea. doar ca te avantajeaza la un nivel mai subtil, probabil mai greu de identificat de catre altii sau chiar de tine.
teoria are 2 consecinte: unu – lamentari de genul "am gresit" nu-si au rostul. nu ai gresit, ai luat decizia care ti s-a parut optima in concordanta cu prioritatile tale la momentul respectiv. asta aduce a usurare, dar vine doi – daca nu exista "greseli", tot ce faci iti reflecta personalitatea si caracterul. nu mai exista "am gresit" ca scuza. pentru ca in conditiile date exact asta ai gandit, simtit, actionat, asta a fost prioritatea zero. ca iti place sau nu, ca ACUM regreti sau nu, nu are importanta. toate actiunile tale spun ceva despre tine ca persoana. despre caracterul tau. de-aia se zice "faptele vorbesc", hehe, deshtepte vorbe din popor. daca ce reiese e nasol, asta e, tot ce poti sa faci e sa incerci sa schimbi viitorul, acum cu noile informatii. suna mai usor decat pare… sau ma rog, poate pentru unii e usor.. dar asta-i alta poveste.
vorbeam deci cu suedezul despre cum isi traiesc viata anumiti oameni, ca de la asta am pornit, si el a sugerat ca ei greseste, iar eu am zis ca nu exista greseli, ca mai sus. la care suedezul a zis prompt ceva de genul "binebine, dar eu cred ca exista oameni care alearga printr-un tunel toata viata lor, si cand ajung la capat se opresc, se uita inapoi, se plesnesc puternic peste frunte si zic: SHIT, uite ce de-am ratat!".
m-a pus pe ganduri asta cu tunelul. cum e sa fii suedez cu mintea brici, zici o kestie spontana in 3 secunde si dup-aia ceilalti se gandesc zile in shir.
da, sa zicem ca nu exista greseli, tehnic vorbind. da’ ce ne facem cu tunelul? ca poti zice ca inveti permanent din "asa-zisele" greseli, si asta te duce inainte, dar daca te duce inainte prin tunel??
m-a pus pe ganduri asta cu tunelul. cum e sa fii suedez cu mintea brici, zici o kestie spontana in 3 secunde si dup-aia ceilalti se gandesc zile in shir.
da, sa zicem ca nu exista greseli, tehnic vorbind. da’ ce ne facem cu tunelul? ca poti zice ca inveti permanent din "asa-zisele" greseli, si asta te duce inainte, dar daca te duce inainte prin tunel??
de atunci ma uit din cand in cand, pe furish, in stnga, dreapta, sus, jos, oare-i zaresc peretii?
desi ca sa vezi tunelul cred ca tre’ sa te uiti inauntru, si apoi in afara, si e greu cu rotitul ochilor… sau ma rog… nu neaparat cu ochii… hmm… exploratul asta poate fi mai dificil decat cel geografic…
desi ca sa vezi tunelul cred ca tre’ sa te uiti inauntru, si apoi in afara, si e greu cu rotitul ochilor… sau ma rog… nu neaparat cu ochii… hmm… exploratul asta poate fi mai dificil decat cel geografic…
explorish.ro 
in cazul asta eu sunt maestrul labirintelor/ galeriilor. sau ma rog, daca nu gasesc o galerie, fac eu una… :)
sa fie gresit?
ApreciazăApreciază
tunelul ala de fapt se construieste din ceea ce zici tu ca asa ceva nu mai faci :D si e foarte invizibil :P
ApreciazăApreciază
Dragutza,
Mi-a placut mult teoria asta cu "tunelul" si ma gindesc sincer sa o verific si cu altii :-))
Da’ cine e suedezul acela istetz? Mi-a placut si teoria ta despre greseli…o abordare interesanta, nu ma gindisem la asta pina acu !
ApreciazăApreciază
Daaaa, m-a dat gata teoria asta a ta cu greselile. Se invartea in cap, dar n-as fi putut sa o verbalizez asa de frumos.
Cred ca de tunel nu scapam, decat atunci cand murim. Din tunel scapa cine poate:)
ApreciazăApreciază
sa o luam un pic razna. (un pic mai mult ;). Prima imagine/vizualizare care mi-a venit in cap a tunelului suedezului, acum imi dau seama, era de fapt o conducta imensa, cu pereti negri-luciosi de la lumina ce se vede in fatza, spre care alergi controland cu mainile peretii cilindrului.
Inspirat de comentarii, viziunea (vedenia? ;) s-a schimbat. Tunelul a capatat pereti translucizi si/sau invizibili. Poti intinde mana prin pereti, dar nu poti iesi cu tot corpul. Sau ma rog, e foarte greu… Apoi, m-am ridicat brusc deasupra, la privelistea de ansamblu: tuneluri, multe tuneluri, conducte de fapt, care se intretaie, merg in paralel, sau se suprapun pe portiuni mai mici sau mai mari… inapoi, la fel de brusc (de tremura stomacu’), am coborat intr-un tunel/conducta oarecare… ca harry potter in pensiv, mergeam cu oamenii fara sa ma vada.. tunelul asta se intersecteaza cu multe altele, la variatiuni in jur de 90 de grade, buna-ziua-la-revedere, cine stie cand se mai intalnesc.. apoi, snt tunele care se suprapun peste tunelul fiecaruia… unele pe o perioada mai scurta, apoi cotesc, altele pe o perioada mai lunga, unele cotesc brusc, altele schimba directia abia perceptibil, la un unghi atat de mic, incat nici nu simti… poti sa tzii cealalta persoana chiar de mana, si nu-ti dai seama ca tunelurile voastre (cu pereti invizibili) inainteaza incet dar sigur intr-un unghi abia perceptibil, dar divergent… fiind totul atat de incet, organismul se adapteaza cu tensiunea distantzarii, mainile inca se tin, si se tot adapteaza… pana cand tunelurile s-au departat atat de mult incat mana scapa… brusc… Si te trezesti in shoc si nu-ti dai seama ce s-a intamplat… vezi prin peretii invizibili.. dar nu poti patrunde.. si alergi mai departe…
fara a-ti da seama ca peretii aia, acolo unde sunt invizibili, i-ai cladit tu, inconstient.. acolo unde snt translucizi, i-ai cladit constient… iar unde snt complet opaci, probabil iar inconstient… idee e ca i-ai cl
ApreciazăApreciază
… ideea e ca i-ai cladit TU, indiferent in ce capacitate cognitiva.. si ca doar TU poti sa-i darami… dar nu-ti dai seama. Sau chiar daca-ti dai seama, nu o faci… Corect, scapa cine poate…
[hmm… deci vaszka comentariile au numar finit de caractere? :( ]
ApreciazăApreciază
Eu nu cred ca nu exista greseli.
Ce spui tu se refera numai la greseli decizionale, dar exista greseli care le poti face din lipsa de concentrare (iei metroul in sens invers), din lipsa de cunostinte (ganditi-va ce faceti la munca) sau din lipsa de curaj ("daca ar fi fost asta solutia buna toti ar fi facut asa!")samd.
De asta ne frica cand ne uitam inapoi (sau cel putin eu) ca exista ceva ce as fi putut face (nu era stres, cunosteam totul, poate chiar nu era prima oara cand faceam asta)si dintr-un motiv inexpilicabil am gresit totusi.
Statistic, conform Teoriei Empirice, 75% dintr-o populatie cade la distanta de 1 abatere medie patratica de media populatiei (sa zicem decizia corecta), 95% la 2 abateri si 99,7% la 3 abateri. Deci tot raman orice ai face 0.03% decizii "foarte gresite" ca sa spunem asa. "that’s the way it is"
Daca era si o decizie importanta ai pus-o!
Deci, atata vreme cat nu devin patologice "privirile inapoi" sint foarte ok. Te ajuta sa inveti, sa progresezi.
Totusi sint de acord ca poti determina caracterul omului prin raportarea greselilor (in functie de tip) la media populatiei din care face parte.
ApreciazăApreciază
corect, numai la greseli decizionale, cum zici tu. cele din lipsa de cunostinte pentru mine intra la categoria "ghinioane". despre celelalte, my point is – chiar daca uitandu-te ACUM inapoi exista ceva ce ai fi putut face, nu exista ceva ce ai VRUT sa faci, pentru ca in situatia data asta a fost pentru tine drumul optim. acum poate ai face altfel… asta pentru ca situatia s-a schimbat, si drumul optim ar arata altfel. esentialul e ca in momentul in care te uiti inapoi deja stii mai multe, deci nu te poti compara cu tine "cel de atunci"… sau te poti compara, in sensul ca acu’ esti un gram mai intzelept, fie si prin simpla trecere a timpului prin noi. ceea ce de obicei nu ajuta la deciziile trecute, speram macar la cele viitoare…
faza cu abaterea medie patratica e tare de tot, m-ai facut de am dat jos caciula! :)
si da, era o decizie importanta…
ApreciazăApreciază
Daca te face sa te simti mai bine posibilitatea de decizii foarte gresite e chiar 0.3%, deci mai mare (100%-99.7%). :) Calculasem eu gesit.
ApreciazăApreciază
e mai mare, intr-adevar… :)
ApreciazăApreciază