noul castel

am ajuns acasa, casa e goala… ma asteptam sa-i vad pe ai
mei pe canapea, uitandu-se la televizor, dar.. emtpy.. si instantaneu rasuna
phoenix – „si-mi aduc aminte c-au plecaaat”.. ma lupt sa nu intru intr-o
melancolie puternica.. pierd lupta. M-am tzinut tare cumparandu-mi niste
gadgeturi electronice, sa-mi tzina de urat.. a functionat partial.. casa tot
goala ramane, mult mai goala acum dupa ce a fost odata plina.

 

 
Acum incercam alta tactica, povestitul despre noul
castel. Alors, daca ajungeti in trecere prin Neuchatel, si scapati de traficul
incredibil de rezistibil de la intrarea in oras (s-ar putea sa fi fost
accident, nu stiu, dar era un shtau cat toate cozile), s-ar putea sa gasiti
dintre toate parcarile pe cea mai mica, din fata primariei, care „te lasa” doar
juma de ora.. asa ca veti zice – ce se poate face in juma de ora, plimbare
scurta pe faleza, gata. Veti gasi biroul turistic in drum spre faleza, probabil
inchis, dar, minune, in fata usii e un stand cu harti, ghiduri, pliante care de
care mai utile, nu din alea numai cu reclame de n-ai ce face cu ele. Inarmati
cu pliante, va veti aseza pe o banca in port, pentru a le studia. Cel mai util
e „neuchatel a pied”, care va ramane si singurul studiat. In plimbarea scurta pe
faleza veti trece de minuscula plajutza cu nisip de langa port, si veti da de
parcul cu sculpturi, cu frumoasa vedere spre oras, care e ashezat
randuri-randuri pe un deal care se varsa in lac. ul Neuchatel.

Si gata, inapoi la masina, tocmai s-a terminat jumatea de
ora. Langa masina dumneavoastra veti gasi parcat un bmw decapotabil, alb, de
prin 1950, daca nu mai vechi, in stare excelenta, cu capota lasata si portiera
intredeschisa. Nici urma de stapan. Il veti fotografia, si veti pleca. Veti
pleca cu gandul indoit – in drum vazuserati parcarea mare, adevarata din
centru. Hm, veti gndi. Sa plec acum, va zice
vocea-ingrijorata-a-parintilor-din-surdina-undeva-spre-ceafa-pe-stanga, se face
seara, sa ajungi pe lumina. Sau sa dau o fuga pana la castel, va zice vocea-lui-jacques-yves-cousteau-cel-care-voiai-sa-fii-cand-erai-mic,
ca sa pot sa zic ca am vazut si orasul asta.

Ascultati
vocea-lui-jacques-yves-cousteau-cel-care-voiati-sa-fiti-cand-erati-mici, gasiti
parcarea mare, parcati linistiti, caci va fi smbata si deci moka, si luati-o la
picior spre castel. Noul castel. Inceput pe la 1200 toamna, dar ce se vede acum
e intr-adevar mai nou, de pe la 1500 parca, nu stiu sigur. Si abia atunci veti
descoperi orasul cu adevarat. Care e dragutz, cu strazi inguste pitoresti,
terase prin strada, oameni relaxati, magazine inchise (ca e smbata seara),
felinare. Veti vedea niste strazi minusculitze care aduc aminte de strada
sforii din brasov, si insirate pe drumul spre castel majoritatea obiectivelor
turistice mentionate in pliant, adica vreo 3 fantani cu statui colorate, dintre
care cea mai ciudata e a grifonului caruia ii intra coada in fund, din motive
care imi scapa.

Nu stiu exact ce e castelul. Cred ca s-a contopit cu
orasul, ca e un turn ici, niste case, apoi alt turn, apoi zid de aparare in
jurul bisericii „colegiale” din varf. Se vede frumos, de sus, lacul pe o parte,
pe cealalta orasul care urca in trepte de partea cealalta a vaii care desparte
dealul castelului de dealul cu orasul propriu-zis. Biserica va parea inchisa,
fiind tarziu. Doi turisti se vor uita la ea. Experienta turistica si acest
mesaj va va indemna sa mergeti atza la usa s-o incercati, „for the record”,
convinsi ca e inchisa. Se va deschide. Bucurosi, turistii vor intra si ei. Si
biserica e cool (si) pe dinauntru! Tavanul aduce cu cel de la sainte-chapelle,
cu stele pictate pe fond albastru si ogive (cred), fain. Altarul cu sculpturi
colorate medievale, 2 orgi cat cea din Biserica Neagra din Brasov fiecare,
vitralii simpatice, intr-un cuvant, cu sharm.

 
Multumiti de alegerea facuta (va va fi placut Neuchatel),
coborati pe scari, ca e frumos, inapoi la masina si de data asta gata, la drum.
Veti ajunge exact la timp la lacul Leman ca sa prindeti un apus frumos de tot,
si apoi sa ajungeti in casa goala unde se va da lupta finala cu melancolia. Poate
un film, ceva, sa ajute. Sa vedem.
 

 

Publicitate

2 gânduri despre “noul castel

  1. Pai e frumos breh sa veniti la Neuch cand dona nu i acasa???
    Trebe sa mai venit odata, sa mancam fondue pe Chaumont (dealul ala din spate), sa va arat niste strazi faine, precum si satul Hauterive, langa care stau io, sunt si acolo colturi frumoase :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s