BBB

Briusel si
Briuj, adica Belgia, al doilea descalecat.

 
Prima imagine
intiparita la bruxelles e o tanti foarte grasa si blonda care-si facea
sprncenele cu rimel (galben) in statia de autobuz de la aeroport, la 8 jumate
dimineata. M-am surprins gndindu-ma
meschin: de ce-si mai face sprncenele? Cu ce ajuta? Dar imediat mi-am dat
seama ca ajuta. O kestie de principiu, sa scoti ce e mai bun din resursele la
indemana, indifereeent de rezultaaat, gestul conteaza. E dulce tanti in
demnitatea ei, respekt.

 
Soare la Brusel, carele e un lucru
exceptional. Si cald, ca vara. In afara de dimineata,
cand e un frig "de geaca". Multumim Autoritatilor Responsabile pentru
vremea deosebit de meseriasa pentru acea zona si acest anotimp.

 

 
Prima zi, tur
de oras, cu autobuzul-rollercoaster de la RAT…B, palatul justitiei cu panarama
orasului, cartierul boem marolles, parca, piata grand sablon, dintre cele mai
faine din brusel, cu catedrala gotica aferenta, targul de vechituri, mancare la
o masa pe strada, cu acordeonisti romani succedandu-se cu doi jazzmeni oarecum
indoielnici calitativ dar ambitiosi, un (probabil roman) la ghitara si un miles
davis batran cu barba alba. Nu se prea
sincronizau ei, sau nu prea inteleg eu jazzul de strada, dar mergea ca
atmosfera :).

Inapoi in piata sablon pentru o inghetata de la pierre marcolini,
celebru ciocolatier (nu va luati caisa cu trandafir, caci are, vorba lui G. (de
fapt A.), gust de sampon bulgaresc). In schimb ciocolata cu lapte si migdale,
tulai oameni buni, ce gust, ce savoare, am luat-o pentru mare, dar sa nu
anticipam.

Piata
centrala (grote markt) e la fel de impresionanta, cu cladirile alea asurzitor
de baroce rocococe gotice si ce-or mai fi. Maneken Pis, micul pis…icher simbol
al bruselului, era imbracat intr-un oarece costum, inconjurat de o mare
manifestatie turistico-populara, cu cantec, dans si poze, si 2 oameni ii
colectau pisul in pahare. era galben si facea spuma. Dat fiind ca oamenii il
beau, probabil era totusi bere.

 
Fara gluma,
maneken pis…a… bere in ziua respectiva, nus’
ce sarbatoare aveau, ca mai era un maneken, alternativ, tot imbracat, si
transportat de la primarie cu alai pana la statuia originala. Turistii erau
deosebit de incantati.

Sub statuile
lui don coyote si sancho panda am adastat pentru a manca niste capsuni deosebit
de apetisante privirii si oarecum indiferente papilelor, fiind pozati odata cu
statuia de hoarde de turisti japoneji si indieni, celor din urma dat fiind ca
s-au asezat langa noi, ca sa nu se prinda ca vorbim despre ei le-am zis
„luxemburgheji”.

La catedrala
lor tip Notre Dame, meseriasa de asemenea, ne-am tolanit pe iarba din fatza,
foarte placut si relaxant.

Cina a fost
la thailandeji, care tot nu-mi plac, da’ din cand in cand merge, a fost buna.

Seara s-a incheiat la Delirium Tremens, barul cu pesste 2000 de beri,
record guiness book. Am baut o alba de namur, buna, campeoana fiind E. (de
fapt, M.) cu o Bush Blonde de 10.5%. de-ar sti bush ce bere tare are..

 
A doua zi am fost dentaimailamare.
Mi-a placut oostende, oras „normal”, nu asa invadat
de turisti (cine o si merge la marea nordului in aprilie?!). catedrala gotica
imensa la locul ei, dar pe noi ne-a tras la plaja, pe langa tarabele de fructe
de mare, din care am baut, adica, mancat. Afara era frig, dar nisipul era cald, ceea ce a salvgardat mult din
atmosfera. Picnicul cu paine, branza, unt si salam de sibiu de pe plaja a fost
deosebit de gustos, iar berea kriek cu aroma de cirese potrivita momentului
festiv anticipativ sarbatoresco-muncitoresc.

Am adormit apoi pret de f’reo 2 ore in forma de stea de mare, cu
capetele pe patura si restul radial in afara pe nisip, un somn foarte
binevenit, cu vise intersectate pe patura. Acest fapt coroborat cu lipsa cremei
solare a dus la arderi externe partiale, din care mai toti am iesit cu fetze
(si parti de corp, pe care le-a prins soarele la inghesuiala) de indieni
piele-rosie. Cand ne-am trezit a fost cea mai neasteptata surpriza, care m-a bucurat.
Plaja, si asa destul de lata, se cel putin dublase. N-am mai vazut asa reflux
niciodata. Zeci de metri de fund de mare perfect plan se zvanta la soare. Nisip
in care te afundai pana dinsus de glezne, nu pietre. Fain.

Seara am mancat cartofi prajiti,
cel mai reprezentativ aliment pentru belgieni, dupa ciocolata si bere, la chez
antoine, cel mai bun friturier din brusel, conform foarte bine informatei
noastre ghide E. (de fapt, C.). Buni. Coada
mare, dar asta e. Cu ceva carnuri, branza, bere. Cazut bine. Chestia e un
fastfud de fapt, o dugheana intr-o piata, dar stau oamenii la cozi mari. Ei
n-au mese, dar au o intelegere cu barurile din preajma, te poti aseza la ei sa
iei bere, cu cartofii de la anton asta. Cool.

 
A treia zi a
fost Bruj. La fel de colorat si simpatic ca acum tz ani cnd l-am mai vazut,
mult mai aglomerat (atunci era anotimp friguros, nu mai stiu exact care).
Casele alea tipice cu fatzada acoperisului urcand in trepte, colorate diferit,
frumos. Am urcat cele 364 de trepte in turla primariei, de unde una ca se vede
frumos panaramat, dar mai ales bataia de clopote face toti timpanii. 45 de clopote cu
sunete, evident, diferite, actionate de un mecanism de parghii pe stil cartela
perforata la computatoarele antice, doar ca anumite gauri aveau mici tzarushi
in ele, si alea cand treceau peste parghii actionau cate un clopot. Muulte
gauri si tzarusi pe un cilindru care se invartea, asa se pot programa melodii
intregi, ceea ce baetii chiar fac, cica la fiecare bataie alta melodie. Yeah.

Plimbarea cu
barca, desi scurta, fu foarte placuta. Venetia nordului nu e ca venetia, dar nu
inseamna ca nu merita cei 6 euroi pentru jumatea aia de ora cu barca. E altceva
cand plutesti pe apa, foarte relaxant.

 

 
Apoi am
plecat, apolodor.

 
Inca un
cuvant despre gashka (virgula) careia m-am alipit pe motive de rudenie. Rar asa oameni
complet diferiti, adunati parca pe spranceana cat mai altfel unu de altu’, sa
„dea” asa frumos impreuna, uniti de un numitor comun extrem de simplu, dar
vital: prietenia. Le urez sa fie la fel si peste 50 de ani, sa ne vedem pe
niscai meleaguri frumoase, precum gastile de japoneji de vrsta a saptea, care,
tot respectul, cutreiera lumea de n-au treaba. Am zis.

 

Acu’, dat fiind ca 1 mai nu e liber la astia… la somn, ca maine la treaba. 

Comentezi?