ies din birou, si in momentul ala aud cum se deschide o usa in lateral. a, paznicul de noapte, ma gandesc. intr-adevar era paznicul, dar precedat de un… caine doberman cat toate zilele, negru si cu urechile pleostite, nu taiate (nu cred ca mai e voie aici), si care bineinteles ca a venit atza la mine, incepand sa ma miroasa tacut de la inaltimea lui carele ajunge din sus de cureaua proprie-mi. am inghetzat, cu toate ca urechile respective ii dadeau un aer oarecum prietenos. "nu face nimica", cica paznicu. mdada. cale-ntoarsa si tzushti inapoi in birou. ca sa scriu aceste randuri, pana trece rondu’ si ma duc sa-mi iau un mar.
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
explorish.ro 