Prima data aveam vreo 180kmh, si chiar ma gandeam, ui, ce repede merg, s-o lasam.mai moale. Cand vad pe cineva in spate, aproape. Nevenindu-mi a crede, ma dau totusi p dreapta.. Zvrrr pe langa mine inainte. Un reno clio. Si cred ca conducea o fata.
Tsss.. Dand din cap a „mai snt si niebuni”, revin pe dreapta.. A doua oara aveam 190, ca m-am uitat, incredul, dupa ce am vazut flashurile. Ce? Era un ford care facea tropatropa. Du-te si tu.. Dupa el tinea aproape un golf, care ulterior l-a depasit!…
Astia-s niebuni prin jermania… Apoi m-am obisnuit. Bentleyu care si ala mi-a dat flashuri si care avea vreo 240 la ora nici nu mi s-a mai parut cine stie ce. Si au mai fost… Ils sont fous, les allemands. Noroc ca era libera autostrada, plecnd cu oaptea-n cap. Asa miauam permis mici experimentari, de exemplu 200kmh. Cam trsha. Te obisnuiesti cu un 180-190 dupa o vreme, da’ la 200 cam simti pericolu, asa ca o lasai mai moale. Fu doar experiment; acu ca o sa am pasager, nu se mai pune problema. (Asta k sa se calmeze stiu ei cine).
Plin de romani aicea la cursa de bucuresti.
Salutari din stuttgart.
Ils sont fous, les alemans.