n-aveam ce cauta la Frankfurt.
Si nici nu stiu unde exact m-am ratacit. Am fost intr-un stau cat toate zilele,
care se misca cu viteza variabila, dar incet, ca un sharpe. Si la un moment dat
am luat-o aiurea… pai cum, jane ce pazea? Snt foarte suparat pe jane. De ieri
nu vorbeste cu mine. Nu numai ca nu vorbeste, dar nici nu se arata. N-a pornit.
Cand o bag la incarcat zice ca s-ar incarca, dar nu porneste. Snt foarte
suparat… m-a lasat la greu, si e a doua oara. Asta dupa ce masina, alta
trasnita, s-a gasit sa i se strice senzorul de ulei fix inaintea unui drum de
1300km, smbata dimineata.. great. Asa am mers, ca de unde sa iei service in
vikend? Noroc bun.. o mers, da’ trebuie dusa la reparat, si fix timp de mers la
doctori de masini si gpsuri in crize de personalitate n-am.. apai… mai ca-ti
vine sa zici ca cu cat mai multe kestii ai, mai ales electronice, cu atata
devii sclavul lor. Nu impartasesc parerea. Da, te baga in niscai belele pe care
fara ele nu le aveai, dar te si scot din mult mai multe. Cel putin in cazul lui
jane si a masinii asa e. dar tot s suparat pe ele.

M-a costat 2 ore jane, si ar
fi fost mai mult, daca n-ar fi fost iepurii.

In loc de 6 ore de la
goettingen am facut 8. sng groggy, ametit. N-am mancat decat micul dejun, si 2
nescafe xpress, concesia maxima pentru alimentele cu gust de cafea pe care pot
sa o fac. Nici n-am avut nevoie de mncare, mai mult somn imi facea. Asa am stat
surprinzator de concentrat tot drumul. (a contribuit si muzica buna de la antenne
bayern, si apoi din colectia sonick). Am tot vazut „stuttgart, strada nr. 3”,
pana cand la un moment dat… n-am mai vazut stuttgart, ci frankfurt! Destul de
prost semnalizate, la intersectia pe care am ratat-o n-au pus stuttgart! Ca am
fost foarte atent, dat fiind ca jane… ma rog. Extrem de frustrant ca la 8 si un
pic, exact cand se intuneca, sa-ti dai seama ca esti la 400km de casa. Si chiar
ma gandeam ca am venit bine, n-am menajat masina pe portiunile unde era stau.
M-am menajat doar pe mine insumi, adica pana-n 180-90, ca de-acolo in sus
simteam cum nu mai e sigura treaba. rar am atins 200, si doar pentru foarte
putin timp. Speram sa pot trage tare pe ziua ca sa merg cat mai putin pe intuneric…
dada.

Asa ca am pornit, nervos, pe
ultimele zvcniri ale apusului, la 8 jumate e deja intuneric.. cricricri, toamna
gri, nu credeam c-ai sa vii chiar azi. Desi, altfel, vreme splendida, soare..
doar ca noaptea vine mai devreme.

Noroc cu conceptul de iepure,
invatat de la P.B. (a.k.a. G.F.) si A.C. (a.k.a. A.C.) demult cand nici nu ma
gandeam c-o sa conduc. Dar a ramas in cap… iepurele e unu’ care merge tare, si
dupa care te tii la distanta respectabila. Are multe avantaje, mai ales noaptea
cand nu se vad radarele. Ca le ia el, in caz de, si fiind la distanta
respectabila, ai timp sa franezi. Merge tare, care ne convine. De asemenea,
daca ii sare ceva in fata, din cauza distantei respectabile ai timp sa franezi.
Asa ca, prinde un iepure si fuga dupa el, asta a fost deviza, plus roaga-te sa
nu sara ceva pe carosabil intre tine si iepure. A mers strategia… la inceput
mi-a fost cam frica, ca pe intuneric, vorba lui M.P., pare ca mergi mai tare
decat mergi… chiar ma gandeam ca o s-o las moale pe intuneric.. dar ajungeam
maine.. noroc cu iepurii, m-au dus in ritm sustinut, mult mai rapid decat as fi
indraznit de unul singur. Se intampla sa se interpuna cate unu’ care depasea un
autobuz intre mine si iepure, si paaaaana il depasea, urecheatu se ducea
tzushti… ei, il prindeam la prima aglomeratie, sau, daca cu 180-90 nu il
ajungeam, asteptam sa vina alt nervos aproape de fundu meu (bai ce enervanti is
astia), ma dadeam la o parte sa treaca si apoi zvrr dupa el.

Asa ca mottoul serii a fost
„be my rabbit”, o varianta mult mai prietenoasa a refrenului de la "wabbit slaya".
Nici n-am mai mers pe la
stuttgart, ca ocoleam, cred. Chiar daca nu, am socotit ca e trafic mai mare, si
mai multe intersectii gresibile, pe cand frankfurt-basel era linie dreapta, si
apoi de la basel ma descurcam. E mai departe decat schaffhausen, cealalta
intrare, da’ cat poate fi de departe in mica tzara… calculul a fost corect.
Traficul a fost mult mai lejer, atata cat sa prind suficienti iepuri, si am
facut o medie foarte buna in cei 300km pana la basel. De acolo mai erau 87, unde
a trebuit sa ma cam descurc singur, ca erau foarte putini elvetieni pe drum, si
aia mergeau incet. Asa ca am aplicat cealalta tactica, fi-ti propriul iepure,
dar pune faza mare. Asa am ajuns, cu stauuri cu tot, cu multele zone de
constructie cu tot, cu relativa siguranta si rapididate acasa. Multumim
Autoritatilor Universale ca nu ne-au aruncat iepuri… adevarati in fatza pe
autostrada, si promitem ca vom incerca a pleca mai devreme de 4 dupemasa data
viitoare. Da’ m-am dat greu dus din goettingen… a goettingen, a goettingen…
foarte fain oras. Sa tot faci master acolo, ca M. …