Era pacat. Prea frumos afara…
initial planificasem sa raman acasa, gospodarie, spalat, ordine, una-alta.. dar
va fi timp pentru asta cand o veni vremea rea, adica foarte curand. Era pacat
de ziua asta de vara tarzie, asa ca m-am dat scos din casa. Initial am vrut sa
merg sa repar masina (senzorul de ulei e defect), dar ia servis deschis smbata
de unde nu-i. am gasit unul cu chiu cu vai, cica sa ma programez saptamana
viitoare, ca oricum n-au piesa aia. Noroc bun.

Asa ca am luat sbrnaitoru, si
la drum. Initial voiam sa merg la pfaffikon si greifensee, 2 lacuri in
apropiere, dar am gasit pe uindeva ghidul marco polo, si m-am uitat intr-o
doara. Asa am gasit hirzel. Hmm… ziceau ca e o colina undeva intr-o vale de
unde se vad muntii. Aha. M-am uitat pe net la lacurile celea – la campie.
Muntii mai atragaciosi ca perspectiva, asa ca am schimbat planul in ultimul
moment. Inainte de asta insa am zis sa ma ocum in sfarsit de jane. Adica sa
optimizez afacerea pentru mersul pe scuterash. Si m-am gandit sa-i iau
casca/handsfree bluetooth, ca din aia pentru telefon mobil. Ma duc la magazin,
intreb daca au headset blutut, sigur ca da, zic, da’ mere cu gpsu’? privirea
bovina a variat in intensitate, de la bovin simplu pana la bovin lovit cu leuca
in cap. adica cum? Adica sa aud ce zice gipiesu prin casca de telefon. Ä‚ăăă…nu
stiu… nimeni nu stia… nimeni n-avea din aia incarcata (asa aflai si io ca tre’
incarcata).. am vrut sa iau oricum… dar m-a enervat inflexibilitatea la idei
noi, si am zis sa incerc la mediamarkt. Acolo, un om de treaba, imediat a luat
o casca si a incercat-o – nu merge. Cred ca jane stie doar sa primeasca semnal,
sa functioneze ea ca handsfree, dar nu sa si transmita… daca are cineva vreo
idee contrara si stie cum merge, e binevenita! Eu n-am reusit.

Dar am luat, totusi, o
borseta, stilul aleia celebre (perugia stie de ce), pe care mi-am agatat-o dupa
gat pe dupa un umar, locas ideal petnru jane. Nu mai strica buzunaru la geaca,
e mai aproape de ureche, o aud mult mai bine, si fara tehnologia dintelui
albastru.

Si asa am aflat si eu cum e
treaba cu aeromodelelele. Pai, pentru ca pe colina aceea, hirzel, e punct de
intalnire a aeromodelistilor. Ca e ca o coama, destul de abrupta mai ales pe o
parte, ideal sa lansezi avionashele. Si erau oameni acolo. Unele avionashe erau
planoare si atat, dar altele, am vazut, au un motoras si elice – nu stiam ce se
tot aude cate-un zvrrrr. Erau modelelele, care isi luau avant in sus, si
coborau in cercuri ametitoare, dirijate de la sol, planand. Asta e smekeria,
asa le urci. Daca esti artist, le urci pe curenti de aer, fara motoric, dar se
mai enervau din cand in cand si le urcau cu elicea.

Frumos peisajul… clasic..
verdeverde, dealul in mijlocul unei caldari, munti pierduti intr-o ceata
albastra, dar totusi vizibila zapada de pe creste. Satul propriu-zis rasfirat
pe dealuri. Vaci, talangi. Si un shoim circuland cot la cot cu aeromodelele,
cautandu-si prada. Ca la teleenciclopedia, rar am vazut o pasare de prada in
exercitiul functiunii mai de aproape. De fapt, cred ca niciodata. Impresionant,
cum manevra curentii de aer cu coada, in rest nemiscat, privirea concentrata…
n-a prins nimic :). Mi-ar fi placut sa-l vad in picaj. A circulat la un moment
dat in contratimp cu avioanele, metaforica priveliste, naturalul si
artificialul in armonie.

Am venit inapoi pe alt drum,
pelangadrumpelangalac, voiam si sa vad Wadenswil, citisem ca e un castel pe
undeva.. nu l-am gasit, si oamenii aia saracii n-au nici faleza, desi snt la
lac, dar trece trenul pe mal. Nasol. Asa ca da-i spre casa, cand vad – pensinsula
Au. Au! Ia sa vedem. Si intr-adevar. Aici era meseria. O terasa cu priveliste
pe lac si munti, in stil Vevey. Frumos. Am mancat dara, pe terasa. Si apoi,
acasa. E posibil sa fi fost ultima excursie cu motoricul anul asta, daca se
strica vremea..

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf