cleveland indians au batut favoritii de la new york yankees si vor juca in turul urmator (un fel
de semifinala, cred) cu boston red sox.
De ce e asta important? Pentru ca pe marginea a jumătate din acest meci de baseball am invatat si io in sfarsit regulile, explicate de un coleg binevoitor, care a rezistat cu brio tirului de intrebari clarificatoare.
Ca sa ma pot apuca de oina cumsecade cand ma intorc acasa.
Altfel, in timp ce asteptam alaltaieri la coada sherpuitoare de la pasapoarte, m-a ochit un gardian, m-a legitimat si intrebat de sanatate si mai ales scopul vizitei. Oarecum iritat ca am fost ales, dar amuzat ca a considerat ca am fatza de dubios, am scapat de solicitantul interogatoriu fara sa se prinda cu cine sta
de vorba. Sau poate s-a prins, si nu i-a pasat.
criza de panica de inaltime… scheletul ala era de metal, se vedea tot in jos.. vajaia
vantu’ printre balustrade si prin podea… incredibil, cand te apuca cate-o
de-asta, nu te poti controla.. incercam sa ma autopersuadez ca NU POT SA CAD,
dar in acelasi timp capul imi vajaia in cerc vicios: de la panica te ametesti. Asa
ca poti sa cazi. Dat fiind ca poti sa cazi te panichezi. Si ametesti. Si tot
asa. Si am ametit intr-adevar. M-am oprit la un moment dat si am vrut sa ma
intorc. Am fost la un pas sa ma intorc, sa „renunt”. Nu stiu cum s-a ridicat
pana la urma orgoliul si am zis NU, cu un impuls aproape fizic am luat-o iar in
sus. M-a ajutat si ca a coborat unu’ – e alta senzatia cand nu esti singur! M-am
ridicat imediat, a fost bine cateva
secunde… pana a trecut.. am ajuns sus, shit, snt singur, gandeam, m-am asezat
imediat pe podea… am facut cateva poze asa sezand, dupa care mi s-a parut
ridicol si m-am ridicat… m-am apropiat cu mana intinsa si pasi tremurand de
balustrada… poze repede…
Oare ce s-ar fi ales de filmul ala daca lui king kong i s-ar fi facut rau pe empire state building?…