bora-bora si pukapuka

nu are legatura
nici cu verbul a borâ, nici cu verbul „to puke”. Sunt doua insule in pacificul
de sud. Am vazut niste poze la L, care a fost in bora-bora, si iti cad
plombele. Uitandu-ma pe harta, langa bora-bora este insula pukapuka – argument hotarator:
daca la sovata, unde face nicu-armata, am fost, vreau si la atolul pukapuka, unde sparge nicu nuca :).

 
L&S au fost
aici peste week-end – din nou un momente din alea pentru care merita sa
muncesti. Seara dupa lucru am iesit cu ei la cina, ei in 2 zile au gasit mai
multe restaurante si baruri faine decat eu intr-un an, le-am memorat pentru cine
urmeaza. Inclusiv un locsor de luat micul dejun, foarte dragutz, la 2 pasi de
mine, la care nu fusesem niciodata.

 
Ieri am fost pe Pilatus. Am zis, traditional, Lucerna, ca in majoritatea cazurilor cand avem o
singura zi de umblat cu musafiri, si apoi vedem noi. Era ceatza gri si posaca
peste tot. Am zis totusi sa vedem la info turistice din gara, cum arata pe
pilatus. Si arata bine – varful, 2132m, era deasupra cetzii. Bun, mergem. Aveam
tren peste o ora, din Alpnachtstad (pentru cine e interesat, la 20min de
lucerna). Manat de mania eficientei, am zis sa facem o tura rapid prin oras, si
apoi sa plecam. Zis si facut, pe la podul de lemn, una-alta… a trecut juma’ de
ora. Hai repede… trafic… pan-am iesit din lucerna s-a facut si-un sfert… si
da-i… ajungem la si 25 in alpnachtstad, vedem gara de pe autostrada, repede la
dreapta, si… ratam parcarea. Nu loc de intors… trecem sinele, gasim parcare,
tocmai iesea o masina. O astept? Nu, gasim mai incolo. Ashi. Parcarea plina. Fuga
pana la capat, abia hat departe am gasit.. jos, si ia-o la fuga inapoi spre
gara… era si 28, trenul la jumătate.. dupa o fuga disperata, ajung la bilete..
iau.. de emotie uit sa iau la juma de pret pentru mine.. urcam in trenul-funicular,
se inghid usile… am mai scapat o data… abia apoi mi-am dat seama ca
imbatranesc. Mi-a luat vreo 10 minute sa-mi trag sufletul dupa fugutza aia mica,
din parcare in gara… nasol.

Conductorul zice „wird
ein ausflug ins blaue”, adica „o excursie in albastru”. Cerul albastru, cu soare si peisaj…

 
Sunt cateva
fenomene ale naturii la care te poti uita parca la nesfarsit. Focul, apa
shiroind, si norii, mai ales cand esti deasupra lor. O mare de ceatza alba si
laptoasa se desfasura la poalele muntilor cu varfurile deja inzapezite…
impresionant.

Ne-am urcat,
evident, pe toate varfurile mici accesibile, si pe cele neaccesibile, de sa ma
ia ameteala (bai, chiar am rau de inaltime. Nasol.).
poze, poze, apoi un
sandwich cu ciocolata calda binevenit, si valea inapoi, dupa o coada mare la
tren care a durat pana la… apusul de soare.

Rathaus Brauerei
e un loc „turistic”, dar fain-rustic aranjat, cu instalatie de facut bere cu
tot, si mancare deosebit de buna. Asa ca – recomandat. Ca si barul „Opus”, de
pe partea… opusa, unde merge un pahar de vin asa de relache dupa masa. Si acasa.
 
 

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

3 gânduri despre “bora-bora si pukapuka

Răspunde-i lui Luna Bluna Anulează răspunsul