nu stiu de ce m-am emotionat la vederea berzelor. Ori e magia naturii, ori sunt eu putin defect. Ori amandoua.

 

Vijelie mare azi-dimineata. Vant, ploaie, gri. Dar pe la 1 a iesit soarele, asa ca am decis sa ies – oricum aveam de gand sa fac poze martisoriene, indiferent de vreme. Cu soare, cu atat mai bine. Fiind dupa ploaie si mai ales vant (furtuna Ema cica bantuie Europa), florile erau cam ravasite. Pe de alta parte, am mai gasit picaturi de ploaie pe ele, ceea ce a prins bine la pozat. Am gasit asadar branduse

 

 

si narcise galbene cu intentie de inflorire,

 

 

timid pe jumătate inflorite

 

 

si inflorite de tot, singure,

 

 

in grup,

 

 

sau in sir indian.

 

 

E un lac in apropiere, la vreo 7km; am incercat de 3 ori sa-l gasesc, cu sau fara Jane, incercari care s-au soldat cu esecuri rasunatoare. De data asta insa l-am gasit. Nici nu iesi bine din peisajul urban, ca dai peste o balta

 

 

pe langa care oameni isi plimba caini

 

 

si cam atat.
Ma intorc sa plec. Drumul trecea pe langa un camp ce da sa inverzeasca

 

 

in timp ce pe deasupra trecea un stol de grauri.

 

 

Ia te uita, vine primavara. Au iesit si biciclistii la promenada.

 

 

Dau sa merg mai departe, cand
le vad.
Sa fie soimi? Ulii? Vazusem unul mare dand rotocoale deasupra unei case. Nu… se apropie… 2 pasari mari, zburand una dupa alta… berze!!

 

Clicclicclicclic la poze, cuprins de o euforie subita. Cum zburau ele asa, una mai grabita, cealalta mai in spate, parca tragandu-si sufletul… saracile… un cuplu, fara indoiala. Se intorceau acasa. Din Africa. Peste Alpi! Prafuite, batute de furtuni. Saracile… Cat timp au trecut pe langa mine, le-am refacut traseul in minte. Si chiar acum, in momentele astea, au ajuns acasa. M-am simtit ca la Teleenciclopedia, sau Enimăl Plenăt.

 

La un moment dat cea din fata a avut o ezitare deasupra lacului – sa dam la niste peste? Nu, mergem sa cautam cuibul. Cred ca au cuibul in padurea in care s-au afundat!
M-a emotionat si bucurat, nu stiu de ce. Un lucru atat de simplu, berzele se intorc acasa, contine intreaga splendoare neatinsa a naturii.

 

Acum ca am ajuns acasa si am „developat” pozele, nu mai sunt asa sigur ca sunt berze.

 

 

Mai degraba ceva cocostârci.

 

 

Orice ati fi, vorba neamtului, welcome home!

 

 

Acestea fiind zise, invit doamnele si domnisoarele carele citeste sa-si aleaga o floare din cele prezentate mai jos de martisor, si sa aiba o primavara frumoasa!
http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf