Un „Wunder von der Weser” aşteaptă cei de la Werder Bremen în meciul cu Glasgow Rangers din cupa UEFA. Scoţienii au câştigat în tur cu 2-0, dar Werder are în istorie câteva răsturnări de situaţie şi mai dramatice – un 5-0 după un 0-3 la Dynamo Berlin (pe vremea DDR-ului), şi un 4-0 după un 0-3 la Olympique Lyon. Weser e râul care trece prin oraş, care dă şi numele stadionului. Iar Wunder înseamnă minune.

În prima jumătate de oră au presat nonstop, cu calm, dar cu hotărâre. Scoţienii însă, cu o atitudine identică, rezistă. Abia acum au „muşcat” scurt ofensiv, după care s-au retras iar.

Meci interesant, ambele echipe joacă în viteză, necomplicat, „dintr-una”. Cred că sunt echipele cu jocul tradiţional cel mai puţin complicat dintre astea mai renumite.

Meciul nu e dur, dar dârz. Tocmai a ieşit un scoţian cu arcada spartă. Bineînţeles, păi, ce, avem carmere cu zoom degeaba?, a fost arătat de aproape. Brr, o tăietură urâtă şi roşie. Meciul continuă, concentrat.

Diego are clasă, se vede din mişcări, din cum îl ascultă mingea.

Dar, 0-0 la pauză.

În pauză am dat pe „Realitatea”, la emisiunea despre Costel Busuioc, cel care a câştigat Hijos de Babel în Spania, ieri. M-a impresionat o frază a unei doamne – zicea că omul voia să se apuce încă de acum, din seara asta, de lucru – să înveţe cântece, să se pună la punct. Pentru că e o responsabilitate foarte mare şi nu vrea să dezamăgească.

Atitudine. Ar fi bună de exemplu şi… altora.

Respect.

Am dat înapoi, a reînceput meciul, cu Werder tot în jumătatea scoţiană. Jocul la fel, simplu, pase dintr-una, şut la poartă din orice poziţie cât de cât favorabilă – odată tot tre’ să intre. Să vedem…

Uuu… tocmai ce ziceam, că a scos portarul una de sub bară. Din cornerul rezultat, un „cap” din viteză, puţin pe lângă.

Alt atac. Încearcă, alternând pase în adâncime cu acţiuni pe flancuri, dar scoţienii stau „arici” – cea mai clară ilustrare a unui „arici” văzută de mult timp. Strâng şi întind ţepii după cum se plimbă mingea.

Jvvmmm, încă un şut lângă bară.

Bombardament… dar trag ori pe lângă, ori în portar. Acum, una boxată.

Încă o centrare. Scoţienii nu leagă 2 pase. Încă un corner. Ratat, de puţin.

Mira-m-aş să nu se dea un gol. Ori unii, ori alţii. Scoţienii mai bagă un fundash. Motto-ul este: „Autobaza în poartă, fără jenă”. Zici că-i antrenează Sorinaccio.

GOOOOOOOOOL!!!! DIEGO!!!! CE GOL!!! Preluare pe piept la marginea careului, „saltă” 2 dintr-o mişcare, şi apoi un voleu în cros, jos, lângă bară – beautiful.

Cum, ţin cu nemţii?!?

Cu surprindere, da. Scoţienii îs prea sgârciţi la fotbal, mai dă-i încolo. Pân’ la 2-0, cu Werder. Apoi, vom vedea.

UAAAI, CE OCAZIE GLASGOW! 3 contra 2, în careu, au greşit centrarea! Ce 2-0… hop, şi a fost fază suspectă de 11m în careul neamţ la faza precedentă… atins mingea, dar luat cu fulgi cu tot.

Se joacă la-ntâmplare de ambele părţi. Emoţiile.

Încă o ocazie Glasgow, altă centrare pe jos, aiurea. Surprinzător la britanici.

De atunci, se joacă doar în jumătatea lui Rangers. Mai steril ca pân-acum, însă, cred că Werder trage aer pentru asaltul final. Scoţienii dau impresia de numeroase limite tehnice. Nu şi fizice. Acum sunt toţi în careul lor. Respinge unul, chinuit, din 2 timpi, apoi, altul. Din nimereală se naşte un contraatac. Eşuat. Înapoi. Toţi. Sorinaccio curat. Cum au bătut ăştia cu 2-0 în tur? Cu ce? Cu cine? Mare chestie, asta cu terenul propriu…

Mai snt 20 de minute. Nici n-am vrut să mă uit la meciul ăsta, că mă cam lasă rece ambele echipe. Dar m-a prins.

Cică 11 ocazii clare de gol au avut. Iar golul a venit din nimic, fabricat de Diego. Da… cunoaştem scenariul.

Acum, în minutul 82, aflu că joacă şi Mertesacker. Funaş. Până acum n-a avut treabă, n-a zis comentatorul de el deloc. Corner Rangers. Irosit.

BARĂĂĂĂĂ!!! Bară din 5 metri a nemţilor!! Incredibil ce noroc au flăcăii highlanderi!! A scos-o portarul în bară…

Încă un corner.

Şi încă unul. Al 17-lea. Iar se strecoară mingea la milimetru printre 18 jucători în careu, prin faţa porţii.

Acum un şut de la 25m, scos cu greu de portar, de lângă bară. Prinde şi cornerul. Mai sunt 2 minute jumate. Când a trecut?

Băi, treci de unul, răsare alt albastru ca din pământ în careu de se loveşte şutul-bombă de el.

Contraatac.

Echipele sunt ca 2 boxeri în repriza a 12-a. Abia mai fug ăia în atac, abia se retrag ăştia în apărare. Li se vede efortul în mişări.

Prelungiri.

(pen?)ultima ocazie. Mai e un minut din prelungiri.

Sorinaccii bubuie mingea, mai câştigă 10 secunde… vitale. Final. Glasgow Dacia Mioveni Rangers merge în sferturile UEFA. Şi, probabil, la o bere, acum după meci.

Partea bună e că un meci ca ăsta dă speranţe echipelor noastre. Se poate să elimini o echipă mult mai bună, practicând antifotbal elementar.

(bine, întâi trebuie să-i baţi, cum-necum, acasă, cu 2-0).