S-au dus „Serile de Ligă”, cu o grămadă de meciuri, goluri şi faze să te saturi… Se termină sezonul, şi nici n-a venit bine primăvara.

Ce frumos cântă suporterii Romei… şi ce tare fluieră.

Roma dominată la început… înghesuită în propriul teren, pe alocuri… dar spre deosebire de miraţii comentatori, cumva nu mi se pare că e dominata „total”, că e acelaşi tip de asediu la care transpirăm cu echipele româneşti. Roma îmi pare ca un şarpe încolăcit, pentru a avea mai mult avânt la salt.

Nici englezii nu se avântă… adulmecă. Rooney are doar 22 de ani?? Păi, da, avea 16 când era la Everton şi în naţională…

Parcă s-a mai echilibrat treaba. Se joacă ori într-o jumătate, ori în cealaltă. Toţi. Apărări aproape de careu, ambele.

Evra mi s-a părut extraordinar încă de când era la Monaco. Parcă l-a chemat Domenech într-un final şi la naţională. Cine e la noi pe dreapta? Contra… uăleu, Guriţă, cum o fi cu ăsta…

Chiar voiam să zic că echipele sunt „foarte bine aşezate în teren”, „nu sunt spaţii”, când a venit golul prin slam-dunk (aici au nimerit-o comentatorii) al lui Ronaldo, după o fază în care au „avut spaţiu”.

Pauză.

Spaletti a jucat „la 1-0”… blocăm tot, şi poate Vucinic. Nu i-a ieşit. Am impresia că aşa a jucat şi Ferguson… blocăm tot, şi poate Ronaldo. Până acum, i-a ieşit.
Roma a avut o perioadă „pe ei pe mama lor”, multe cornere, atacuri variate… dar n-au atacanţi de clasă. Nu în teren. Au şi noroc englezii… Când mai ai şi noroc la câteva faze în şir, într-un asemenea meci…

Ooo… dar ce noroc au englezii!! Gafă mare cât toată cariera lui Doni, minge pe tavă petru golul surprinsului Rooney.

Ronaldo şi Rooney se joacă… foştii „duşmani” fabricaţi de presă la Cupa Mondială… bară scoasă din ţâţâni. Şi cât loc e în apărare…

Cum ar zice un prieten, „cum joaacă ăăştia, băi…”

Încep să înţeleg acel 7-1… italienii sunt pe jos cu moralul, Spaletti nu-şi găseşte locul, e rândul englezilor la ocazii. Mari.

Groggy o vreme după golul 2, Roma şi-a revenit, şi atacă pentru golul de onoare. Spectatorii simt asta şi, după ce au însoţit perioada „groggy” prin tăcere, acum tot stadionul cântă şi aplaudă. Frumos. Scria Ioan Chirilă, cred, acum ani despre „tipologii de spectatori”, cum englezii cântă, iar italienii urlă. Iată, romanii cântă şi ei, au cântat to meciul, impresionant.

Trioul Ronaldo-Rooney-Evra face faze de Harlem Globetrotters (când o nimeresc comentatorii, o nimeresc. Altfel exclamaţiile gen „fantastic” mă enervează, dar asta cu Harlemul e potrivită). O nouă perioadă de dominare a englezilor – alternanţa la „pupitru” s-a păstrat.

Şi terenul se înclină încă o dată, iar Roma termină în atac, şi în cântecele spectatorilor.

Privind în retrospectivă, Roma „n-avea cum, dom’le, n-avea cum”.

Începe imediat rezumatul celuilalt meci, mai stăm un pic. Sunt curios cum vor evolua portarul Neuer de la Schalke şi Bojan de la Barça. Tinerele speranţe. (puştiul Barcelonei are scris „Bojan” pe tricou. Hehe. Oare câţi spanioli (sau catalani, poftim), i-ar putea pronunţa numele de familie, Krkic?

Ooo, gol Bojan, min. 11! După o greşeală a lui Neuer… na, ce i-am nimerit pe protagonişti :).

Arena „Auf Schalke” răsună de cântece. Meciul, altfel, aşa şi-aşa. Prima repriză, nimic deosebit, în a doua Schalke a avut câteva ocazii mari, ratate cu avânt, una chiar în minutul 2 al prelungirilor. Şi s-a mai dus o Seară de Ligă.