Ieri m-am trezit inainte de 8, ceea ce echivaleaza cu o minune. Dar ninsese in munti, si am zis gata, inca un schi. De data asta am fost un pic mai departe, la aproape 2 ore de mers. Flims-Laax-Falera e un fel de Predeal-Sinaia-Busteni, poti sa urci de oriunde si sa cobori oriunde. Cu 21 de teleskiuri/scaune/cabine din 29 deschise, adica 220km de partie deschisa.
Era, insa, innorat.
Acum mi-am dat seama de ce se inghesuie toata lumea la ski cand e soare. Cand e innorat, mai ales cand mergi cu lumina in fata, cum ar veni, nu distingi nimic. Bai, da’ nimic. Nu vezi daca-i denivelare, morman de zapada, groapa, nimic. Alb, si-atat. Cum rasare soarele, cum arunca umbra fiecare bulgarash de zapada, si vezi imediat relieful. De prisos a spune ca pentru un schior mediocru spre slab, e mana cereasca sa… vezi pe unde ” calci „.
Deci, era innorat, dar nu numai atat. Statiunea are 2 "nivele", partiile de jos si partiile de sus.
Deci, era innorat, dar nu numai atat. Statiunea are 2 "nivele", partiile de jos si partiile de sus.
M-am dus, bineinteles sindromul King Kong, in partea de sus, ca sa ajung in varf, atat pentru a face o poza, cat si pentru ca banuiam ca zapada e mai buna mai sus. Mda. Am urcat cu acest telescaun,
fix intr-un nor.
Deci, chiar nimic nu se mai vedea. Am mers pe o partie la dreapta, sperand sa pot urca pe varful cel mai inalt, deasupra norilor… ash, era inchis telescaunul.
Asa ca am stat in partea de sus si am schiat de cateva ori pe orbecaite (nu era asa rau, erau portiuni unde se vedea, si a rasarit chiar soarele pe alocuri,
Asa ca am stat in partea de sus si am schiat de cateva ori pe orbecaite (nu era asa rau, erau portiuni unde se vedea, si a rasarit chiar soarele pe alocuri,
fenomen foarte interesant de altfel, ca lumina prin perdeaua de nori, unde era mai putin deasa – oricum suficient cat sa nu se vada soarele propriu-zis; cu efect fain, suprarealist.
Zapada era batuta tare, destul de zdruncinator de schiat. Putina lume, insa, am coborat chiar si singur pe partie.
Dupa ce am incercat mai multe partii de sus, am zis intr-o doara – hai sa merg si jos, poate sub nori e mai bine. Si am coborat o partie (foarte frumoasa, prin padure)
Zapada era batuta tare, destul de zdruncinator de schiat. Putina lume, insa, am coborat chiar si singur pe partie.
Dupa ce am incercat mai multe partii de sus, am zis intr-o doara – hai sa merg si jos, poate sub nori e mai bine. Si am coborat o partie (foarte frumoasa, prin padure)
pana jos de tot. Am luat din nou telecabina, dar am urcat sus in stanga, nu dreapta cum facusem inainte. Si – alta viata!
Atat ca vizibilitate
Atat ca vizibilitate
cat si ca zapada – cea mai buna pe care am schiat vreodata. Pulver, moale, dar nu adanca, exact atat cat trebuie sa faca cristiana „svjsh, svjsh” frumos. Ca in filmuletul de mai jos cu diversi participanti la trafic:
Am stat in partea inferioara ultimele ore, si gata.
Dupa ce m-am intors acasa, am luat BM la o mica tura prin imprejurimi, sa vad daca gasesc ceva de pozat. Si am ajuns la un teren de fotbal din sat, unde era in desfasuare un aprig meci din campionatul satesc! Am stat putin, sa-mi exersez „mana” la fotografie sportiva cu atletii in cauza.
Dupa ce m-am intors acasa, am luat BM la o mica tura prin imprejurimi, sa vad daca gasesc ceva de pozat. Si am ajuns la un teren de fotbal din sat, unde era in desfasuare un aprig meci din campionatul satesc! Am stat putin, sa-mi exersez „mana” la fotografie sportiva cu atletii in cauza.
Iata cateva faze de joc:
I se spunea „pantera”
Tehnicitate
Iesire pe centrare
Balet
Break-dance
Aruncarea de la margine
Intrare prin alunecare
Lovitura libera
Fenta
Mare ratare
Shut peste
„Calcâi” in devenire
Degajare
„Albastrii”, in majoritate italieni, au dat vreo 4 goluri doar cat am stat eu acolo. „Gazdele” cred ca erau in alb, si cred ca au pierdut zdravan. Toata lumea s-a strans insa la un cico si niste saratzele. Eu am incalecat pe-o sha, si m-am dus acasa.
explorish.ro 