Cele 13000 de bilete s-au epuizat în 2 ore. Ce a urmat e probabil "as mad as it gets" pe aici.
Totul a început marţi, săptămâna asta, mă pregăteam să plec acasă, să văd Arsenal-Liverpool. Colegul meu M. se pregătea şi el, zic, „te uiţi la meci?” zice „da, desigur”. „Şi cu cine ţii?” „Cu ZSC”. „Poftim?” „Păi mă uit la hockey, e finala playoffului, Zurich SC Lions – Servette. Servette a condus cu 2-0, acum e 2-2. Eu am jucat hockey 14 ani la ZSC, aşa că ţin cu ei”.
Aha. Ok.
Aha. Ok.
În pauza meciului din Champions League, am dat din greşeală pe un post unde era hockeyul 2-0 pentru Servette. Bun. A doua zi mă întreabă M. într-o doară, dacă vreau să merg la meci joi. Bineînţeles. Zice, „dacă ai noroc şi câştigă ZSC, vezi şi o petrecere a campionilor”. „Păi cum?” „Au câştigat aseară, au egalat la 2 în ultimul minut şi au câştigat la penaltyuri. 3-2 pentru Zurich, daca bat joi, sunt campioni (finala e pe sistem „cel mai bun din 7 meciuri”).
Ieri M. n-a avut stare toată ziua, aşteptând momentul. E fan „adevărat”, mai ales că a şi jucat acolo la juniori, îi cunoaşte pe unii din prima echipă personal. Cu greu puteam găsi un ghid mai potrivit. L-am mai descusut, cică cluburile de hockey n-au nici o treabă cu cele de fotbal, cu o singură excepţie, Grasshoppers, care are echipă de hockey în liga a doua. HC Geneve Servette cică n-are nici o treabă cu FC Servette Geneve.
Hockeyul e foarte popular în Elveţia. Poate ca număr de fani fotbalul are mai mulţi, dar prezenţa la meciuri de de departe superioară la hockey. Meciurile de playoff, toate începând din optimi, s-au desfăşurat cu săli pline ochi, casa închisă.
Ca şi aseară. Se cautau bilete, dar era doar cerere, nici vorba de oferta.
Ne-am intalnit cu prietenii lui M., între care un olandez despre care voi mai vorbi, şi am intrat. Primul lucru, bineînţeles, berile. Pahare de plastic de juma’ de litru, toată lumea pe culoar, fumat, băut, încălzit. Am intrat, un pic îngrijoraţi pentru că biletele se pare că erau în sectorul rezervat fanilor lui Servette. Însă – nici urmă de franţuz. Toţi cei vreo 50 erau comasaţi într-un colţ al arenei,
dar s-au făcut auziţi bine, scandând frumos. Şi fiind, desigur, huiduiţi.
La 8:15 arena era plină ochi. 13000 de spectatori. Crainicul anunţă că s-au distribuit 10000 de artificii, din partea unui sponsor, şi spectatorii sunt invitaţi să le aprindă.
La 8:15 arena era plină ochi. 13000 de spectatori. Crainicul anunţă că s-au distribuit 10000 de artificii, din partea unui sponsor, şi spectatorii sunt invitaţi să le aprindă.
Apoi au intrat echipele
şi a început. În timp ce faceam poza asta
se produse mare gălăgie. Apoi, spectatorii se pun pe fluierat. Copios. Şi strigau toţi ceva de genul „buiiii, buuiiii”. Mă ce-o fi buii asta? Ulterior mi-am dat seama că e „pfui”, varianta locală a mai cunoscutului, la noi, „HUO”. M-a distrat, nu mi se pare deloc un strigăt intimidant… dar… cu un pic de accent pe „u”, se auzea destul de "duşmănos".
Strigau într-una, şi pucul era tot la galbenii de la Servette. Mă şi miram, roşii degajau în disperare, la care spectatorii se bucurau. Măi să fie, aşa îi domină ăia?! Abia târziu m-am prins că scandalul fusese pentru o eliminare de 2 minute a unui jucător de la ZSC, şi spectatorii încercau să-i ajute să scape fără gol.
N-au scăpat. Chiar la sfârşitul acestui filmuleţ, făcut pentru a captura de fapt huiduielile, Servette a dat gol. 0-1.
Apoi a intrat şi eliminatul, şi meciul s-a echilibrat. Au încetat huiduielile, au început scandările: Ţet-Es-Ţe! Ţet-Es-Ţe!
Mie mi s-au părut mai buni individual ZSC, dar franţujii se agăţau ca pisicile de fiecare puc, foarte bun joc colectiv. Au dominat prima treime (se joacă 3 a 20 min).
Pauză. Tensiunea creştea, alimentată de noile râuri de bere cursă pe culoar. Cauză din care tovarăşii mei au pierdut primele 3 minute din treimea a doua, în care Servette au ratat 2 ocazii mari, chiar la poarta din faţa noastră. Când au intrat ei, au început să domine roşii.
Pauză. Tensiunea creştea, alimentată de noile râuri de bere cursă pe culoar. Cauză din care tovarăşii mei au pierdut primele 3 minute din treimea a doua, în care Servette au ratat 2 ocazii mari, chiar la poarta din faţa noastră. Când au intrat ei, au început să domine roşii.
Olandezul de lângă mine mai avea o problemă, pe lângă meci. Verifica pe telefon cât e scorul la Getafe-Bayern, el fiind un mare fan ANTI-Bayern. 1-0 pentru Getafe, 1-0 pentru Fiorentina, bucurie. (mă rog, el ţinea cu PSV, deşi e fan Ajax, dar olandezitatea a primat în faţa ajaxisticii).
Meciul de hochei se încinge, apar mai multe faze de poartă. Reacţia tribunei la o ratare face toţi banii – o milisecundă de tăcere, în care toţi îşi ţin respiraţia, şi apoi un „UUU” răsunător. Bătăi n-au fost în toată regula, au ţinut arbitrii jocul în frâu.
Şi, în fine, golul izbăvitor: 1-1! Antrenorul lui Servette cere reluarea fazei confuze, e huiduit (pfuii-uit) de tot stadionul, dar golul se validează.
1-1 şi la Getafe. Mmmm…
Spectatorii strigă sau cântă nonstop. De exemplu, melodia „go west” a fost adaptată pentru „steht auf, wenn ihr zuricher seid”, ridicaţi-vă dacă snteţi zurihări. Toată lumea sus. Urmată de „cine nu sare nu-i din zurich, hei, hei”.
Dar scandarea mea favorită era pe melodia „carnaval de paris”, un pic modificată la sfârşit cât să dea într-un „ZÜÜRI” impresionant.
După alte râuri de bere în pauză, ultima treime. 3-1 Getafe – BM!! Gata, zice, cu Bayern eliminată şi ZSC campioană, nu se poate mai bine!
Tensiunea creşte pe măsură ce jocul celor de la ZSC se îmbunătăţeşte, apar tot mai multe fazele de poartă. Ritmul e infernal, se ajunge imediat de la o poarta la cealaltă, de spectatorii n-au timp nici să-şi tragă răsuflarea între strigătele de „VAI” şi „HAI”.
La un moment dat – am crezut că nu văd bine. O sticlă de apă a zburat din tribune şi l-a lovit pe antrenorul celor de la Servette în spate, stropindu-l! Bricheta elveţiană era ditamai bidonaşul verde! Prompt, forţele de ordine au urcat în tribună, l-au identificat pe agresor şi l-au scos din sală, în… uralele spectatorilor, care îl aplaudau, şi, mai mult, au început să arunce cu… BRICHETE pe gheaţă! Mai jos se vede cum un jucător se apleacă să ridice una de jos, şi apoi alţi oficiali vin şi le… mătură! No comment…
Meciul se reia, dar – nici un gol. M. e epuizat. Dar tortura abia începe. Bineînţeles, după altă rundă de bere (eu am sărit strategic vreo două, dar ei nu).
În prelungiri parcă au „ieşit alte echipe de la cabine”. A jucat doar Zurich, de parcă erau în superioritate. Dominare totală, Servette abia făcea faţă, degajau ca şi când ar avea un eliminat. Au apărut faze de poartă, ocazii mari, ratate însă, care i-au înnebunit pe spectatori.
Care spectatori, a propos, erau de toate categoriile, atât ca vârstă, aspect, venit, naţionalitate – am văzut unul cu o şapcă pe care scria „Bosnia Hercegovina” chiar în faţa mea la intrare. Foarte multe fete – chiar în faţa noastră era o blondă drăguţă, echipată corespunzător
În prelungiri parcă au „ieşit alte echipe de la cabine”. A jucat doar Zurich, de parcă erau în superioritate. Dominare totală, Servette abia făcea faţă, degajau ca şi când ar avea un eliminat. Au apărut faze de poartă, ocazii mari, ratate însă, care i-au înnebunit pe spectatori.
Care spectatori, a propos, erau de toate categoriile, atât ca vârstă, aspect, venit, naţionalitate – am văzut unul cu o şapcă pe care scria „Bosnia Hercegovina” chiar în faţa mea la intrare. Foarte multe fete – chiar în faţa noastră era o blondă drăguţă, echipată corespunzător
şi care a suferit zdravăn în prelungiri, strigând la arbitru sau luându-se cu mâinile de cap.
Şi cu mâinile de cap a rămas, căci s-a terminat 1-1. Dacă la început am fost destul de neutru, până la sfârşit am avut emoţii! Au jucat foarte bine roşii, mai ales în prelungiri, când au fost mereu călare pe ei, iar atmosfera m-a luat pe sus – nu mi-aş fi dorit să piardă, era păcat.
Lovituri de departajare. 3 de echipă.
Dar, întâi, desigur, bere.
Primii sunt ZSC…
Lovituri de departajare. 3 de echipă.
Dar, întâi, desigur, bere.
Primii sunt ZSC…
GOOL!
Urmează Servette… apără Ari Sulander, portarul finlandez al zuricherilor!
Următorul roşu…
ratează!
Galbenul… apără Sulander!
Roşu… ratează!
Ultima lovitură. Dacă ratează galbenii, ZSC sunt campioni.
Ultima lovitură. Dacă ratează galbenii, ZSC sunt campioni.
Delir.
Spectatorii invadează gheaţa.
Se strigă, cântă, aplaudă, dansează. „Meischter, Schwiizer Meischter, laalalaalaalalalalalaalaalalalala” şi tot aşa. (=campionii, campionii elvetiei).
Premierea s-a făcut acolo pe gheaţă, în mijlocul fanilor, după care a început petrecerea. Tot pe gheaţă.
Am coborât şi noi în mijlocul lor
care au pupatără gheaţa unde s-a dat penaltyul decisiv
şi, surpriză, am găsit BRICHETA!! Era la marginea terenului, şhmekera.
Nu i-am spus însă singuraticului ziarist rămas la masa presei, că făcea deja paginarea
Petrecerea era deja în toi
aşa că, luând, desigur, o Bere a Campionilor, ne-am amestecat printre fani
până pe la 2 dimineaţa.
Cam pe atunci s-a oprit muzica, şi au început oamenii să demonteze terenul. Da, pentru ei începea o zi de muncă, pentru că azi la Hallenstadion e un concert! Începuseră deja să asambleze scena când am plecat…
Cam pe atunci s-a oprit muzica, şi au început oamenii să demonteze terenul. Da, pentru ei începea o zi de muncă, pentru că azi la Hallenstadion e un concert! Începuseră deja să asambleze scena când am plecat…
Un cuvânt despre fani. S-au îmbătat criţă, majoritatea. La bustul gol, artificii, strigăte. Cel mai „violent” incident a fost aruncatul cu bere în sus, pe alocuri. N-am avut nici un moment senzaţia de nesiguranţă. Nu mi-a fost frică să scot telefonul să fac poze (bateria aparatului foto se terminase odata cu începutul petrecerii). Erau multe fete în jur, mulţi adolescenţi, abia intraţi în liceu. Nici o treabă, nici un arţag. M. zice că mai demult se lăsa cu bătăi, dar între timp s-au mai cuminţit. Chiar au aplaudat toţi când le-au dat medaliile de consolare celor de la Servette. Poate dacă erau duşmanii de la Basel în loc, ar fi fost mai problematic. Aşa, seara s-a încheiat cu priviri senine şi sincer aburite de bere.
Una peste alta, un alt exemplu de emoţie simplă, colectivă, care atinge corzi pe care orice altă experienţă "individualistă" nu le poate atinge. M. e e părere şi că "ce bine e să îţi poţi permite să fii primitiv şi să strigi "schiri, du arsch!" (un fel de arbitrule, eşti de c***t). Aici nu pot emite păreri, pentru că nu am experimentat senzaţia – mie arbitrii nu mi s-au părut de nici un fel, aşa că i-am lăsat în pace. Interesant e însă că, în aparenţă, acest comportament, inclusiv bricheta, nu e mult diferit de ce e la noi. Şi totuşi e. Încă nu-mi sunt clare cauzele exacte, am rămas doar cu senzaţia că nu m-am simţit nici un moment în nesiguranţă sau disconfort pe stadion. Lucru pe care nu-l pot spune despre stadioanele de la noi.
Dar până una alta, am încălecat pe-o şa… şi am descălecat, căci de la stadion am plecat pe jos.
P.S. După finalul euforic al meciului, olandezul a primit pe SMS vestea: Getafe-Bayern 3:3. Asta e, nu le poţi avea pe toate.
explorish.ro 