Chemarea Nordului (1): Würzburg

10 iulie

Când ziceam „Würzburg”, nu aveam absolut nici o imagine în cap. Auzisem de oraş, dar atât. Wikipedia a sugerat ceva ieri, aşteptări întrecute azi.

Planificasem aici prima oprire din drumul spre nord, mai mult pe considerente de distanţă, fiind cam la mai mult de o treime de drum. Jane m-a dus din nou la prima parcare lângă centru, de unde am ieşit nas în nas cu această biserică

Plăcut impresionat, am luat-o la nimereală la picior, să ies din piaţă. Data viitoare voi lua o hartă. Am pornit bine – acest dom mi-a ieşit imediat în faţă

iar întorcându-mă am găsit piaţa dintr-un unghi şi mai interesant

după care m-am lăsat „luat” de oraş, care m-a suprins foarte plăcut, cu case colorate şi variate, iar pavajul de piatră cubică şi liniile de tramvai şerpuinde

ca şi alte forme geometrice ieşite arhitectonic pe te miri unde

îi dau un aer „cozy”. Cum se pare că se şi simt oamenii, dându-şi răgaz la umbre de copaci.

Furat de privelişte, am luat-o exact în direcţia opusă faţă de ce trebuia văzut. Am remediat cerând o hartă de la primul hotel ieşit în cale, amabil omul mi-a dat (moka), şi aşa am găsit Residenz. Citisem de Residenz pe wikipedia, dar acum am aflat că e cel mai mare palat din Germania, cică, şi monument UNESCO. Într-adevăr

e tare, şi cu grădină înflorată în jur.

Acestea fiind bifate, mai rămânea un obiectiv, la celălalt capăt al centrului vechi. Care nu e mare, deşi are multe chestii prin el, ca de exemplu domul vechi şi nou (cel pe care-l văzusem din întâmplare înainte), şi care înăuntru are această schemă cu lumânari care mie mi-a adus aminte de …Hanukah, sau ceva de genu’.

Apoi, printre lume relaxată

am ajuns la fortareata Marienberg, de pe deal

pe care am admirat-o de la distanţă – era deja 5 dupămasa, n-am mai urcat, ci doar am privit-o de pe podul Alte Mainbruecke (de peste Main, deh), nici el de colo.

Înapoi spre oraş pe lângă primărie,

căutând un internet cafe am dat şi peste universitate

şi peste încă o biserică întâmplător spectaculoasă

Deci, să le trăiască Würzburgul, una din cele mai plăcute surprize din Germania. Am stocat nişte imagini de vizualizat când mai aud de el. Arhitectură de arhitectură, dar mai ales aerul colorat, familiar, relaxat, plăcut.

Acestea fiind notate, ura şi spre următoarea haltă planificată, Leipzig.

Publicitate

2 gânduri despre “Chemarea Nordului (1): Würzburg

  1. Ai avut dreptate. Nu citisem asta inca. ;)
    Cat despre insotitor, nu-i acorzi atata incredere discernamantului meu incat sa crezi ca in ciuda a doua-trei defecte marunte e un om minunat? Nu l-oi fi ales degeaba. :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s