Cel mai cunoscut palat din Berlin

nu se află în Berlin. Ci în Potsdam, dar nimeni nu-şi face griji, indiferent cât de sâcâitor plouă. Poate pentru că se numeşte Sans Souci, sau pentru că Potsdam însuşi (sau însăşi) a fost ditai capitala imperiului prusac.

Friedrich al doilea, zis Cel Mare (iată că au şi ei unul „cel mare”), zis şi Alter Fritz (din ăsta noi n-avem, a, ba da, Cel Bătrân), a făcut castelul ăsta micu’ ashiaa, de reşedinţă de vară. Desigur, i-a „băgat” şi nişte terase cu vie,

la fel de bineînţeles, o oranjerie

o casă chinezească,

şi altele, culminând cu încă un palat, mai mare, în cealaltă parte a grădinii.

Amândouă au rococou în interior cât să faci o tonă de poze, din păcate, sau din fericire, n-a fost voie.

Înainte de a pleca din Potsdam am vrut să vedem şi Cecilienhof, unde cei 3 purceluşi Truman, Churchill şi cu Stalin au semnat „tratatul asupra germaniei” în 1945. Ne aşteptam la un nou rococou, am dat însă peste un… conac englezesc, cu hotel înăuntru (!), dar care era, totuşi, Cecilienhof.

Micheteau, s-au retras la umbră băieţii, în decor rustic şi verde. Şi praf au făcut politica europeană şi vieţile multor oameni pentru următorii cel puţin 100 de ani.

Ziua s-a încheiat la Spandau, un orăşel şic de la marginea Berlinului, care şi-a mai păstrat ceva din aerul medievaloboem.