Dat fiind că în prima zi am făcut majoritatea obiectivelor importante, în zilele următoare am bifat câteva lucruri la categoria „bonus”. Pe scurt, unele dintre ele:

Castelul Charlottenburg

NU e la staţia de metrou Charlottenburg. De acolo se mai merge cale de vreo 20 de minute pe jos – sunt însă şi mijloace de transport care ajung la fix, pentru eventuali interesaţi. Noi le-am luat abia la întoarcere.

Castelul are o grădină frumoasă

şi un iaz cu nişte păsări acvatice aflate în excursie de familie,

cu scop precis de a aduna hrană în mod nostim şi subacvatic pentru ăia micii. Bâldâbâc.

La ieşire, două eleve de la şcoala de muzică din localitatea Berlin ne-au delectat cu un „Entertainer”,

întrerupt chiar înainte de final din cauză căci vântul le-a suflat foile cu notele.

În drum spre Gedaechtniskirche am dat peste un marş antiscientology. O mână de oameni, dar organizaţi şi puşi pe sloganuri.

Apoi, Gedaechtniskirche.

Un monument foarte interesant – odinioară o catedrală impozantă, a fost distrusă în război, în afară de turn. Au decis să NU refacă biserica, ci s-o păstreze aşa cum a rămas, doar turnul, construind ceva pe lângă. Un arhitect american a creat clopotniţa şi „nava” de lângă, într-un stil foarte modern, contrastând puternic cu turnul vechi. A fost criticat, mie îmi place. Mai ales după ce am intrat înăuntru, unde arată aşa:

În jurul bisericii, o imitaţie (palidă) a lui Place du Tertre, cu pictori încercându-şi măiestria în portrete de stradă

Kurfuerstendamm, principala arteră „de cumpărături” din Berlinul de „Vest”, mândria lor, e o stradă de shopping, mare, dar nu ceva extraordinar, nu mai pun poză. Pun una de la grădina zoologică, „poarta elefanţilor”.

Cică e grădina din Europa cu cele mai multe specii, peste 13000. Plus Knut.

Ziua a doua s-a încheiat cu Zidul – aparent neînsemnat element de arhitectură urbană,

acest zid

a marcat diferenţa inimaginabilă între două lumi aflate la o aruncătură de băţ, literalmente, una de alta, dar câtă diferenţă…