Ridicându-mă azi-dimineaţă din pat un pic mai devreme decât de obicei (adică la doar 15 min după ce a sunat ceasul prima dată) şi uitându-mă la haosul absolut halucinant din jur, am simţit un impuls puternic şi spontan de a face ordine repede-repede înainte să plec de acasă, şi mi-am adus aminte de fata din tren.
Din trenul de la Cracovia, una din englezoaice. Veni vorba şi la un moment dat scoase din bagaj un plic unde avea aranjate frumos bancnote din toate ţările prin care urmau să treacă. Schimbase la bancă încă de acasă, preventiv. Celelalte evident nu aveau aşa ceva, şi se gândeau cu îngrijorare cum vor schimba bani seara în Budapesta să ia un taxi. Am făcut o remarcă sincer laudativă la adresa conştiinciozităţii fetei, la care n-a părut încântată – „It’s my OCD”(cred că aşa a zis, dar nu mai ştiu sigur). „OC cum?” „Sindromul obsesiv-compulsiv, snt obsedată de ordine si curatenie, planificare, totul trebuie să fie pus la punct.”
„Cool!” eu de colo, „ce tare – şi mie mi-ar trebui un pic de sindrom din ăsta, hă hă. ” Chiar mă gândeam, ce viaţă liniştită trebuie să aibă oamenii ăştia, cu totul aranjat, totul planificat, nici o grijă… „În orice grup e bine să ai câte unul din ăsta”, am mai zis, aşteptându-mă să râdă, să mă aprobe, sau măcar să zâmbească.
Nimic. A privit doar în gol.
Azi-dimineaţă mi-am dat seama măcar în parte de ce. Simţind la rândul meu un puseu de sindrom de ordine, în timp ce făceam repede un pic de curat mi-am dat seama ce CHIN trebuie să fie pentru oamenii respectivi ca ei să aibă nevoie stringentă de ordine şi disciplină şi să-şi dea seama că orice ar face, lumea din jurul lor e TOT în HAOS. Şi dacă nu e, dacă o pun în ordine cu chiu cu vai, REVINE la haos cât ai zice peşte. Trebuie să fie un stres permanent. De aia nu râdea săraca…
Şi mi-am mai dat seama de un lucru. Cât de superficial luăm (iau?) ce zic ceilalţi într-o conversaţie, cât de puţin căutăm să înţelegem CU ADEVĂRAT ce vor să zică şi DE CE, şi cât de mult şi de uşor trecem (trec?) totul prin propriul filtru, potrivind în cutiuţe şi dând sensuri atât de convenabile încât par perfect logice. Hă, hă.
P.S. Am căutat şi am găsit despre sindromul OCD aici – fata în cauză nu părea a avea probleme mari, dar dacă avea, nu e de glumă chiar deloc.
explorish.ro 
1. da, asa e. si eu sunt oarecum obsedat de ordine. am pastrat acest sindrom doar profesional… si tot stresant e!
2. imi aduce aminte articolul tau de ritualul de purificare din xenocid… fetita aia chinezoaica, virgula, care urmarea cu obsesie urmele de pe parchet ca sa gaseasca inspiratia…
3. da, si eu am dat cu mucii in fasole in discutii cu oameni pe care ii cunoasteam prima oara. explicatia poate fi simpla: incercand sa fii haios/ degajat/ bine-voitor, faci afirmatii care se doresc glume. catoedata, ele si reusesc… :)
rspkt!
ApreciazăApreciază
stres major. eu recunosc ca am fixu’ cu intarziatul. intru in panica atunci cand, independent de mine (ca trebuie sa stau dupa cineva), intarziem undeva.. si ma enervez f.tare cand altcineva intarzie.
cred ca si tu ziceai la un moment dat ca aranjarea in cutiute ne ajuta pana la urma sa supravietuim. and then again aranjarea se face in functie de universul tau cunoscut. tu nu stiai detalii de ocd, asa ca ai proiectat ce ti se parea ca ar fi, cool.. si mie mi se parea candva cool pana am vazut un reportaj cu un nene care spala de sapte ori pe zi cada si vedea peste tot mizerie desi casa lui era septica numai buna de practicat chirurgie.
la mine e defect profesional sa ascult tot si sa filtrez rapid. uneori e f. distractiv. dar alteori cand incep sa overanalyse…(aici ar trebui sa ma opresc. Se pare ca acest post mi-a adus aminte ca I’ve got some issues..:), ma duc sa spal geamuri..:)).
ApreciazăApreciază
Hi hi!
Articolul citit imi aduce aminte de o istorisire cu 2 americance aflate in Romania care lingeau clanta de la tren cu scopul de a mai prinde catva microbi bastinasi care sa le creasca imunitatea :))))
Si mai stiu un coleg care aduna in masina toate gunoaiele in locuri foarte mici, ex. o sticla de 0,5l. Din pacate pentru mine, sau pentru el, a trebuit sa impartim masina o saptamana si dezordinea mea cred ca o va tine minte toata viata, mai ales ca am mancat ceva destul de cremos si din greseala a ajus pe el…mna..am dat-o pe gluma..dar e periculos cu astia :)))
Eu…dezordine, dezordine..dar in cap zic totusi ca e ordine :))
ApreciazăApreciază
a propos de fetita si parchet. am tot vrut sa zic – asa e, o chema Han Qing-jao, si avea exact OCD. De multe ori am cate un scurt „acces” din asta imi aduc aminte de ea – un personaj bine realizat.
ApreciazăApreciază