Am salvat asta la „drafts” acu ceva vreme, nu mai stiu de unde am aflat, gandind ca voi prezenta povestea cand voi avea timp. Din emailul primit de la D. deduc ca povestea a aparut si in presa romaneasca, asa ca pun linkul azi fara prea multe comentarii, in loc de retzeta mea noua de micdejun. Aia altadata.

Pe scurt: Washington Post a organizat un experiment: Joshua Bell, unul din cei mai buni violonisti in viata, a cantat intr-o statie de metrou din Washington timp de 45 de minute, piese clasice celebre de Bach, Schumann si nu mai stiu cine, pe vioara lui, un Stradivarius. Incognito, imbracat „normal”, ca orice cantaret ambulant cu cutia de vioara deschisa pentru maruntul trecatorilor. Organizatorii erau ingrijorati ca lumea va da navala, au rulat tot felul de scenarii inainte.
Directorul orchestrei simfonice nationale din Washington a estimat ca din cei aprox. 1000 de oameni care vor trece, vreo 30-40 ar trebui sa recunoasca despre ce-i vorba, intre 75 si 100 ar trebui sa se opreasca sa asculte.
Rezultatul: din cei 1097 de oameni care au trecut in 43 de minute, 6 s-au oprit sa asculte. Vreo 20 i-au aruncat, in treacat, maruntzish, strangand in total un pic peste 30$.

Mai sunt aspecte interesante (de exemplu, TOTI copiii care au trecut pe langa el s-au intors si au vrut sa asculte. NICI UNUL nu a fost lasat de parintii grabiti.). Va invit sa le cititi in articolul (lung, dar merita) de aici.