Pe Cubă-n sus

Ultimul desert,

ultima privire asupra piscinei

şi gata, plecăm din Cayo Coco!

Dar până să plecăm… ieri, să găsim ceva mijloc de transport. Prima încercare, maşină de închiriat. Omul care era acolo ne-a zis clar: nu snt maşini. E una singură, rezervată din Italia de acum 3 luni.
„Şi în oraşele învecinate nu găsim?”
„Din Ciego de Avila ne-au sunat pe noi… Nu snt maşini deloc.”

A doua variantă, avion. Dar când le-a zis omul lui C. şi J. că mai snt bilete de la Cayo la Havana (105 cuci de căciulă), noi încă speram la maşină închiriată, ne-am codit şi… nu l-am mai găsit pe omul de la bilete. Nu ne-am dat seama că în 4 va fi duminică, şi nu-l vom găsi nici atunci. La agenţie mai era o doamnă, care ne-a zis tot aşa că maşini nu snt, dar probabil nici bilete. Să venim mai târziu. Am venit mai târziu, degeaba. Putem rezerva un taxiu, măcar? Putem încerca.

Ne-a făcut până la urmă rost de o maşină să ne ducă cei 491km până la Havana. 420 de cuci. „Cel mai scump în Cuba e transportul”, zicea wikipedia. Într-adevăr.

Asta e, plecăm. Şoferul ne zice apoi că dacă vorbeam direct cu agenţia (guvernamentală desigur) de închiriat maşini şi nu cu cea de turism, plăteam numai 330 de cuci. N-am ştiut…

Trecem de staţia de control a poliţiei la ieşirea de pe insulă (localnicii n-au voie, e rezervată exclusiv turiştilor, doar localnicii care lucrează la hoteluri au voie. Hotelurile în mare parte făcute cu spaniolii, nu ştiu exact cum e cu proprietatea), şi o luăm pe Cubă-n sus.

Odată ieşiţi din „paradisul turistic”, peisajul revine la imaginile de-acum obişnuite. Oraşele ponosite, dar, dacă te uiţi pe jos, curate,

cu puţine maşini şi mulţi autostopişti.

Benzinăria la care am oprit are toaleta nefuncţională (ca pe la noi în benzinăriile vechi), au un bufet, de austeritate, dar cu îngheţată Nestle, omniprezentă în Cuba. Au făcut ce-au făcut şi au practic monopol, jmekerii. Cum li s-or fi băgat pe sub piele…

După vreo 3 ore de mers, cu picoteli pe ici pe colo, a trebuit să ne îngrijim de cazare. A. mi-a dat nişte numere de telefon de la hoteluri, din Lonely Planeta, am sunat, dar n-aveau locuri nici unul. Pe telefon rămăsese pagina wikitravel cu Havana, şi acolo erau câteva case trecute. Am făcut prostia să sun la una fără să mă uit pe hartă unde se află. Abia după ce am aranjat că ne aşteaptă, am văzut pe hartă că e departe de centru. Aşa că am sunat la altă adresă, în Havana Veche – am presupus că e mai simplu pentru explorat zonele interesante pe jos. Am avut noroc şi, şi mai cu bruma de spaniolă, mai cu limbajul semnelor (deşi ei, normal, nu mă vedeau) ne-am înţeles să mergem la Sergio şi Miriam, şi-apoi om vedea. Dup-aia a trebuit să anulez dincolo, ceea ce a funcţionat. Deci sfat – întâi hotărâţi unde vreţi să mergeţi, apoi sunaţi.

Reclame

6 gânduri despre “Pe Cubă-n sus

  1. mai era varianta cu taxi pana la ciego de avila si apoi autobuz, dar 1) nu era sigur ca gasim taxiu sa ne duca asa aproape, si 2) autobuzul din avila era la o ora aiurea de tot, dimineata devreme, nu mai stiu. noroc ca am fost mai multi de s-au impartit cheltuielile si am putut merge pe varianta mai comoda si mai eficienta ca timp. am mai castigat un pic si in havana, mai ales ca C&J aveau orele numarate. trade-offs.

    Apreciază

  2. Te pui cu elvetienii…patrund peste tot.
    I-au imbrobodit ei cumva (!) Nu-s capitalisti salbatici americani, nu-s nici imperialisti de prin monarhiile Europei … asa che, e voie.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s