De dimineaţă repede un pic de joacă cu filtrul de macro, cu chestii verzi

şi flori albe

sau colorate

de pe pajişte.

Dat fiind că era zi cu soare

am decis că e o idee potrivită să facem un tur al lacului.

Când am ajuns aproape de mal, nu mi-a venit să cred: drumul barat, din cauza maratonului. Exact ca anul trecut, şi exact ca anul trecut, habar n-am avut. A trebuit să ocolim, şi să ne lovim din nou de baraj în repetate rânduri când încercam să revenim la lac. Am ajuns târziu la apă, după un periplu pe sus pe dealurile „coastei de aur”.

Am făcut un popas pe mal, aproape de locul unde oprisem şi anul trecut.

Lumea era ieşită la plimbare/somn,

sau lectură.

Linişte şi pace (mi-a plăcut imaginea asta).

Rapperswilul nu era departe,

acolo fiind planificată oprirea de prânz. Jane ne-a dus în parcarea de lângă castel, şi am ieşit

la R

de la Rapperswil.

Nu e un oraş „turistic” de top, dar are un mic centr istoric

cochet.

E fain şi sus pe faleză, de unde lumea se uită

la vii

şi vapoare.

Am coborât apoi în port

unde am dat de mulţi pescăruşi

şi răţi chinezeşti

cu priviri fioroase.

Fioroşi erau şi copacii cu crengi pline de noduri,

zici că erau enţi

la luptă.

În timp ce în depărtare se punea de-o ploaie zdravănă,

noi ne-am întors faţa spre oraş,

nu înainte de a poza nişte alinieri de bărci.

colorate.

Pe lângă balcoane şi Mächler

am ajuns din nou pe unde-am intrat, adică la ieşire,

şi gata, înapoi pe coasta mucilor (îi zice aşa pentru că aici bate soarele mult mai puţin decât pe coasta „de aur”, şi deci lumea răceşte mai mult şi-şi trage nasul). Nu i-o fi zicând coasta de aur, dar are ploaie de aur.