Când l-am sunat pe N. din Riquewihr, să raportăm că executăm excursia, a zis „nu mai pierdeţi multă vreme, mergeţi la Eguisheim”.

Care nu m-a surprins, dat fiind ce zisese în email:

„Eguisheim e favoritul meu pe 2009 si cel mai tare Geheimtip din ultima vreme. Exista o singura parcare cred – publica (mokka, cred), apoi e pietonal. O iei pe jos pe o strada mai larga de unde incep si semne ca e interzis cu masina, lasi pe partea stanga o vinarie cu numele BAUR, lasi o alta curte interioara si apoi cum te uiti in stanga se casca o bifurcatie draguta cu o casutza si mai draguta la mijloc.”

Am găsit parcarea, am luat-o pe unde a zis N., dar… uitasem hârtia cu mesajul lui imprimat acasă, aşa că am uitat că trebuie să o luăm la stânga pe strada asta

ca să ajungem la bifurcaţia în cauză.

Aşa că noi am mers înainte şi am ajuns în această piaţă, trasă în chip de L. cu camera lui cu funcţie fluid-panoramică,

şi apoi am luat-o la întâmplare pe-aici la stânga, după fler.

S-a dovedit a fi exact strada de care zicea N., şi anume aşa, zicea el:

„O iei inainte pe ramura din stanga si tii tot inainte pe acea ramura stanga, nu te abati nici stanga nici dreapta. Ce urmeaza este o plimbare uluitoare…”

„…plina de detalii meseriase pe la case.”

„Cand ai ajuns la capatul calatoriei o sa ai o mare surpriza fata de ce o sa vezi (cel putin, asa am avut noi!).”

Surpriza a fost că am ajuns… de unde-am plecat.

Noi pornind un pic altfel ne-am prins de fază, dar dacă o iei pe drumul indicat de Nic sunt şanse să nu-ţi dai seama că oraşul e aşezat pe 2 cercuri tăiate de strada principală.

„Dup-aia poti sa vezi si restul ce ai mai lasat ocasionally, pe drum, abatute.”

…

„Cand am vazut soselele de creasta din Corsica am zis „bai, parca nici Transfagarasanul nu e chiar asa de unic”, acum ca am vazut Eguisheim – combinatia de nume jumi-juma la granita FR-DE ….:) parca nici Sighisoara nu mi s-a mai parut asa unica (din pacate). Eguisheim e pe plat, nu exista deal, perspectiva, mai fain este insa ca sunt mai mici casutzele si dragalase, zici ca-s de hobbiti si evident, toate bine intretinute.”

Ne-am plimbat de 3 ori împrejur pe strada cu hobbiţi, la ultimul ocol luând nişte brânzeturi mirositoare şi nişte salămuri disponibile într-o sumedenie de variante,

la prăvălia acestei simpatice domnişoare.

Noi am luat cu ciuperci, smochine, fazan şi afine, parcă, pe care le-am şi executat în mare parte decuseară la C.&L., asezonat cu nişte vin de la vinăria asortată.

„Sunt convins ca o sa iti placa la nebunie.”

Ştie Nicu ce ştie :).