După ce am amânat cu încăpăţânare momentul, până la urmă m-am mişcat totuşi şi am adunat cartoanele vechi de pizza, ziarele din cutia de poştă (între care am găsit 2 plicuri asupra cărora voi reveni), flyerele şi cărţile de telefon nefolositoare, le-am pus în nişte pungi mari de hârtie şi le-am depozitat afară, unde se adună hârtia pentru colectare.
Ca a doua zi să le găsesc lângă BM, în garaj. Făcusem prostia să uit o hârtie înăuntru pe care era numele meu. Enervat, le-am lăsat acolo, am scos BM şi am plecat. Şi ieri la fel, mi-am adus aminte de ele doar când le-am văzut. Azi, însă, era administratorul prin preajmă când am ieşit, şi s-a repezit ca un vultur, că de ce am pus alea aşa, că trebuie cartonul şi ziarele separat, şi nu în pungi, şi acum de ce le las acolo în garaj. Totul pe un ton agresiv.
M-a enervat foarte tare, dar am reuşit să încleştez fălcile şi în loc să mă răţoiesc înapoi la el am întrebat prosteşte „da’ de ce trebuie separat?”. „Păi n-aţi citit instrucţiunile, trebuie separat şi legate, nu în pungi, de anu’ ăsta, înainte erau împreună, şi am numa’ scandal cu gunoierii.” Din nou m-am abţinut să mă oţărăsc, am ridicat doar din umeri a nepăsare şi într-un gest de supremă sfidare am aruncat un „eh, n-am avut timp”, şi mi-am văzut de treabă. A continuat să mormăie pe păsăreşte despre „puff”, „siechhh” şi alte cuvinte delicate de gen.
Asta a pus capac celor 2 plicuri de care vorbeam, care conţineau 2×120, pentru 7 respectiv 8 kmh peste limită. Şi m-am gândit – domle, nicăieri nu mi-e locul. Aici nu-s în stare să le respect micile lor reguli nenorocite, şi aici dacă nu respecţi plăteşti în bani şi/sau nervi; pe de altă parte, acasă snt totuşi obişnuit (şi nu de curând, dintotdeauna) să respect regulile în general, ceea ce de multe ori m-a pus în postura de „fraier”, pe care o detest. În plus, mai nou mă aştept ca lucruri aparent normale „să meargă”, ori, de exemplu, televizorul cumpărat online a fost livrat folosit, prăfuit şi fără telecomandă; monitorul luat din magazin a început să facă dungi la mai puţin de o lună de la cumpărare; nici măcar pepeni nu-s în stare să cumpăr – cred că în toată „cariera” mea nu am cumpărat mai mult de 3 dulci, restul toţi ţepe. Şi aşa mai departe. Toate aceste frânturi de gânduri aleatoare mi-au trecut vâjâind prin cap călare pe BM prin oraş, spumegând.
Eh, trece. Am simţit doar nevoia să-mi ventilez frustrarea, ca şi administratorul, şi am făcut-o aici.
Una peste alta, m-am învăţat uşor cu beneficiile „cilivizaţiei”, mai greu cu preţul de plătit. Care, dacă stai să te gândeşti, nu e mare, mare e doar cârcotăşia la unii care cred că se poate huzur fără efort.
Oi lua nişte sfoară mâine dimineaţă, să leg nenorocitele de cartoane şi ziare. Separat.
explorish.ro 
esti fantastic
courage
ApreciazăApreciază
Tac. :angel:
ApreciazăApreciază
Ba nu. Mie imi plac „fraierii”. :)
ApreciazăApreciază
asta e din categoria: „vezi bro’ ca norocul parshesc nu dureaza la infinit?” :)
ApreciazăApreciază
Draguta
Lasa ca te obisnuiesti tu cu beneficiile civilizatiei de Scweiz…:-)) cea mai enervanta faza mi se pare aia cu amenzile…cit despre aranjatul cartoanelor pe caprarii, well, acesti oameni sunt de apreciat intr-un fel, ca isi ocupa timpul cu lucruri marunte. Dar nu merita – chiar deloc – sa te enervezi pt asa ceva. Ar fi trebuit sa ii spui vreo doua administratorului, pe un ton cald, ca nu ai stiut etc.
Mai interesanta mi s-a parut dilema ta cu RO vs CH – cred ca e doar o impresie de-a ta ca te comporti diferit in cele doua locuri, care e data de mediul profund diferit… Dar, apropos de un comentariu de mai sus, si mie-mi plac „fraierii” mai tare… :-))
ApreciazăApreciază
in conditiile in care un cetatean occidental (un francez sa zicem) produce cam 450 KG de deseuri pe an, nu mi se pare chiar asa de fastidios efortul cerut de a pre-tria in scopul facilitarii reciclarii (in FR hirtia si cartonul sunt reciclate in proportie de 81%).
in materie de reciclare a deseurilor produse in aglomeratiile urbane, elvetienii sunt mai buni decit francezii, gratie sistemului lor eficace de amenzi.
„Afin d’inciter les citoyens suisses à trier leurs déchets le pays a mis en œuvre le principe du pollueur-payeur. La loi fédérale suisse sur la protection de l’environnement stipule que les coûts d’élimination des déchets urbains doivent être à la charge de ceux qui produisent ces déchets”
http://www.actu-environnement.com/ae/news/1295.php4
cum sunt bani si amenzi la mijloc, cred ca administratorul tau are un motiv suficient ca sa-si piarda simtul umorului.
ApreciazăApreciază
n-are ce simt al umorului sa piarda, dat fiind ca n-a avut vreodata. cu toate astea, nu are nici un motiv sa fie agresiv, putea sa-mi spuna pasnic si politicos. agresivitatea indeamna la rezistenta de tip „ba pe-a…”, indiferent daca are teoretic dreptate sau nu – nici acum n-am legat cartoanele.
intr-adevar, cred ca ma port la fel in ambele medii. revelatie :).
cat despre fraieri, ca sa-l parafrazez pe king julian – you are freaks :).
ApreciazăApreciază
Super articolul!
Ce sa ii faci, uneori genele combinate cu educatia duc la conflicte extrem de grave interioare. Este bine insa ca ai reusit sa iti domini instinctele/genele si sa iti ridici educatia pe culmile ei: ai tinut gura inchisa, ai purces mai departe la separarea hartiilor de punci.
Ramane un mic defect, dar care produce bucurie pentru altii: te razbuni in scris, pe blog. Ma bucur ca nu sunt singurul care simt nevoia sa procedez astfel, mai ales, cand intra in conflict cu zona de langa mine.
Numai bine si bafta mai departe!
ApreciazăApreciază