16 aprilie 2011

Lucerna cea frumos curgătoare ne-a întâmpinat cu vreme schimbătoare.

L. și C. și-au dus 2 nepoți de vârste propice la festivalul de benzi desenate ”Fumetto”. Și cum orice vârstă e potrivită pentru benzi desenate, m-am dus și eu. Interesant e că afișul sugerează mai degrabă o activitate adresată ”oamenilor mari”.

Trebuiau să fie expoziții și târguri în diverse puncte ale orașului, între care biblioteca,

dar… când am ajuns noi, programul se terminase deja! Credeam că va ține până duminică, precum orice festival normal, dar nu. Majoritatea activităților fuseseră sâmbătă și duminică dimineață, ori noi până am ajuns era deja după prânz. Țeapă. În bibliotecă n-am găsit decât un copil foarte serios, interesat de geografie, motiv pentru care mi-a devenit instant simpatic.

Am pornit la picior prin oraș, la Leu,

și apoi la grădina glaciară, micul M. fiind mare fan. Într-adevăr interesant – povestea e că un hangiu a vrut să sape o pivniță pentru vin și a dat peste niște gropi ciudate în pământ –

făcute de ghețari.

N-a mai făcut pivniță, ci un mic parc, atracție turistică. M. ne-a dus în vârful dealului, la un punct de observație de unde se vede orașul,

și care dă bine în poză la coborâre,

după care am intrat în labirint.

Oarecum kitsch ca ornamentație, dar e de distracție

și efecte fotografice care mai de care.

Dincolo de labirint e o sală ciudată, întunecată, dar cu palmieri și niște prisme.

Nostime au fost oglinzile deformatoare de la ieșire, convexe, concave, inegale, diverse. Ne-am hlizit o vreme la ele, după care mai departe pe străzi

pe lângă niște cântăreți stradali dedicați pe 3 voci

până la inevitabilul lac.

Zi de vară, lumea în repaos,

dar noi am intrat la ultima expoziție deschisă în cadrul Fumetto, un artist moder în KKL, nu mai știu cum îl cheamă. Poze oricum nu era voie.

Poze am mai făcut la întoarcere, când luna răsărise

în fapt de seară.