Cu ocazia vizitei lui S. am fost să cinăm undeva frumos, și abia am așteptat să mai scot un pic aparatul la produs. Cină egal lumina apusului, egal lentila de 50mm 1.4.

Când am apus soarele tocmai apunea

și se aprindeau luminile.

Hmm, altfel nu sunt cine știe ce impresionat de poze, nu sunt superioare panoramei făcută cu compacta.

Cu adevărat nasol a fost însă la lăsarea întunericului – deși am pus camera pe un stâlp și i-am dat declanșare cu întârziere, să n-o mișc, pozele au ieșit mișcate rău.

Obiectivul nare ”anti-shake” și aparatul era pus pe automat, a ales timp de expunere lung, da’ orișicât, pozele au ieșit slabe. Și la cele câteva portrete ale lui S. n-a focusat cumsecade, și alea au ieșit parțial mișcate.

Poza echivalentă cu compacta nu e nici aia cine știe ce, mai clară dar cu mai mult zgomot.

Nu știu dacă e camera divină sau pur și simplu n-am prins șpilul cum să focusezi cu lentila asta. Înclin să cred că e a doua variantă. Oricum știu un lucru: dacă aș fi făcut pozele astea cu o cameră pe care aș fi dat mulți bani, ar fi fost muuult mai frustrant. Așa, doar m-am felicitat pentru alegere, cu speranța că o să îi dau de cap cu alte ocazii.