Am adormit cu vâjâieli şi dureri de cap, m-am trezit legănat. Balansul însă nu mai e la fel de puternic ca la dus; pasajul Drake Shake se apropie mai mult de un Drake Lake.

La scurt timp după micul dejun se aude la megafon vocea sonoră a lui Alex, unul din coordoatorii expediţiei, care vorbeşte de zici că anunţă Oscarurile – „ladies and gentlemen, whales.” Poftiţi pe punte, balene.

Zbor în cameră, îmi iau camera, zbrrr pe punte. În grabă am luat aparatul „greşit” pentru situaţia respectivă – am vrut micul Sony cu zoom de 10, am luat Panasonicul impermeabil, dar cu zoom de 5. Astfel că, inclusiv crop, doar atât am putut să mă apropii de ele:

[pe2-image src=”http://lh5.ggpht.com/-WwxIjLl9mDA/UXxK_x4BQuI/AAAAAAAAE2k/DETDSmh8dJo/s144-o/P1000225.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/104193493699583218654/DrakeShakeReloaded#5871650473764799202″ caption=”” type=”image” alt=”P1000225.JPG” ]

Sunt 3 balene, una lângă alta! Ne-am întâlnit cu ele în drum spre casă – noi în sus, ele în jos, spre apele Antarctice unde găsesc kril din belşug, iar căpitanul a fost cumsecade şi a oprit vaporul să le putem vedea.

[pe2-image src=”http://lh5.ggpht.com/-q7MRUNuJmHw/UXxK9FEYMKI/AAAAAAAAE2c/9_EI5QEqj-E/s144-o/P1000223.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/104193493699583218654/DrakeShakeReloaded#5871650427377299618″ caption=”” type=”image” alt=”P1000223.JPG” ]

Înoată agale în jurul nostru, pufnesc, la un moment dat se scufundă şi ies în partea cealaltă. Sunt o plăcere de privit. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine balenele mă impresionează de fiecare dată până la fericire. Poate pentru că sunt atât de mari şi în acelaşi timp de paşnice. În plus, au şi o limbă nostimă (pentru ceeei caaare au văăăzuuuut fiiilmul cu Neeemo ;)).

Stăm un pic cu ele, cât să ne umplem tolba cu poze și filme,

şi-apoi dă-i mai departe, cu 11 noduri.